"Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine." (Ioan 19, 26-27)
Evangheliştii sinoptici ne relatează faptul că Iisus rosteşte pe cruce de şapte ori. Cea de a treia rostire este "Femeie, iată fiul tău! (...) Iată mama ta!". Această ultimă parte este adresată ucenicului său, Sfântul Apostol Ioan, şi arată grija pe care o poartă Maicii Sale până în ultima clipă a vieţii, aşa cum ne îndeamnă şi pe noi în porunca a cincea: "Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie ţie şi să trăieşti ani mulţi pe pământ". Cuvintele, de asemenea, dovedesc faptul că Iisus era singurul fiu al Maicii Domnului şi pentru că dorea să o lase sub protecţia cuiva o încredinţează Apostolului Ioan, care nu era o persoană oarecare, ci "ucenicul pe care Îl iubea".
În plan duhovnicesc, prin aceste cuvinte Sfânta Fecioară Maria simbolizează Maica purtătoare de griji a întregului neam omenesc, practic orice creştin care merge pe drumul mântuirii, în măsura credinţei sale, o poate vedea pe Maica Domnului ca pe propria sa mamă.
Astfel, să încercăm să avem credinţa drept îndrumător, iar aceasta să ne dea putere ca în fiecare moment al existenţei noastre să o chemăm în ajutor pe Maica Domnului. Ea, prin viaţa sa atât de sfântă, dar şi prin suferinţa pe care a simţit-o ori de câte ori Iisus s-a aflat în nevoie, ne înţelege cel mai bine necazurile, întristarea şi durerea, de aceea cântăm până în ziua de astăzi: "Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale, / Că noi suntem fiii lacrimilor tale...".
