Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Avraam, prieten al lui Dumnezeu

Înţelepciune biblică: Avraam, prieten al lui Dumnezeu

Un articol de: Daniela Ciobanu - 25 Aprilie 2010

"Şi a crezut Avraam pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate." (Fac. 15, 6)

Deşi căderea în păcat a protopărinţilor Adam şi Eva aduce cu sine o continuă degradare a fiinţei umane, Vechiul Testament nu este lipsit de oameni care au ascultat şi au împlinit cuvântul lui Dumnezeu, făcând voia Sa. O figură emblematică în acest sens este Avraam, unul dintre patriarhii biblici (în sensul de strămoşi). Încercările prin care trece Avraam până când Sara, soţia sa, naşte pe Isaac îl fac să se remarce prin credinţă şi pentru aceasta să fie numit drept. Dreptatea Vechiului Testament este oarecum echivalentă cu sfinţenia, Avraam devenind prieten al lui Dumnezeu (Is. 41, 8, cf. Iac. 2, 21-23) şi tată al celor care cred (Rom. 4, 16; Gal. 3, 7; Evr. 11, 8-17). Avraam reprezintă deci legătura cu Dumnezeu în afara legii mozaice, fiind prin aceasta tip al Legământului Nou (Rom. 4, 12-13, 16; Gal. 3, 18). Totodată, lui îi este vestită o binecuvântare împlinită abia în creştinism (Gal. 3, 8-14). Pilda Mântuitorului despre sărmanul Lazăr îl înfăţişează pe acesta ca fiind dus de îngeri în "sânul lui Avraam" (Luc. 16, 22). Sânul lui Avraam devine astfel o preînchipuire a Raiului, fără a se ridica însă la nivelul comuniunii pe care o va putea avea omul cu Hristos, după ce acesta a făcut posibilă mântuirea prin jertfa Sa pe cruce. Sfinţenia în Noul Testament apare mai degrabă ca o apropiere de asemănarea cu Dumnezeu, nu doar prin credinţă şi practicarea virtuţii, cât mai ales prin împărtăşirea cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul neamului omenesc.