Înţelepciune biblică: „Bărbatul meu“

"Şi te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul!" (Os. 2, 22)

Acest verset reprezintă promisiunea unei puternice legături ce se înfiripă între Dumnezeu şi poporul Său Israel. Însă, în ciuda fireştii aşteptări ca relaţia dintre cele două părţi să fie una de subordonare - a poporului în faţa Domnului -, Dumnezeu nu Îşi doreşte să fie văzut ca un stăpân, ci să fie asemenea soţului protector, ce veghează permanent la bunăstarea familiei sale. El cere să fie numit "Bărbatul meu" (Os. 2, 18), amintind de legătura strânsă dintre bărbat şi femeie ce exista la creaţie. Căci Dumnezeu fiind iubire, relaţiile cărora El le dă naştere nu pot fi decât unele de iubire nesfârşită. Nu de slujitori are Creatorul nevoie, ci de persoane cărora să le împărtăşească copleşitoarea Sa dragoste.

La profetul Osea, Dumnezeu şi lucrarea mâinilor Sale sunt asemenea bărbatului ce se logodeşte cu o femeie, imaginea logodnei sugerând nu doar puternica legătură ce se creează pe moment, ci şi făgăduinţa accederii spre o stare mai înaltă şi mai profundă - căsătoria. Poporul însă nu îl ascultă pe Dumnezeu, iar El, deşi suferă pentru răutatea şi fărădelegile cu care îi este răsplătită dragostea, îi mai trimite poporului o şansă - pe însuşi Fiul Său. Poporul nu îl recunoaşte nici pe Acesta, ci Îl răstigneşte, obligându-L să se întoarcă spre neamuri şi să le ofere acestora mântuirea. Astfel, neamurile - noua Biserică a lui Hristos - sunt cele care ajung să Îl cunoască pe Dumnezeu, devenind astfel mireasa lui Hristos care se va bucura de împlinirea făgăduinţei logodnei şi va moşteni pe vecie Împărăţia Cerurilor.

Daniela Ciobanu