Înţelepciune biblică: Binele nu se poate înfăptui prin constrângere

"De aceea, deşi având întru Hristos tot dreptul să-ţi poruncesc ce se cuvine, pentru dragoste, îţi fac mai degrabă o rugăminte." (Filimon, versetele 8-9)

Marele Pavel se roagă de Filimon. Cel mare cere de la cel mic, maestrul este la mila ucenicului.

Deşi avea tot dreptul să-i pretindă lui Filimon ascultarea desăvârşită (cf. versetului 19), Sfântul Apostol Pavel preferă să-l roage să-i respecte dorinţa. Deşi este încredinţat că Filimon va face nu doar ceea ce a fost rugat, ci chiar mai mult (cf. versetului 21), Pavel îi scrie şi îl roagă. Apostolul neamurilor ştie ce a predicat şi ce episcopi capabili a pus să-i continue lucrarea, ştie că aceştia păstrează Evanghelia lui, că sunt în acelaşi duh cu el, că gândesc la fel, că i-a născut şi i-a învăţat să aibă gândul lui Hristos.

Dar Apostolul Pavel, cel preţuit nu doar pentru învăţătura lui, dar şi pentru lanţurile pe care le-a purtat până la Roma, nu-şi permite să se poarte "de sus" cu ucenicii săi, chiar dacă ar fi avut poate acest drept. El nu cere, ci roagă. El se roagă nu din lipsă de autoritate, ci din preţuirea acordată celuilalt. El ştie că Hristos ne-a chemat la libertate şi că binele nu se poate înfăptui prin constrângere. Chiar şi cuvintele pe care le foloseşte Sfântul Apostol pentru a-şi argumenta rugămintea nu sunt folosite ca şantaj emoţional, ca metodă coercitivă, ci doar pentru înţelegerea justeţei cererii sale, în caz că ar mai fi nevoie de aşa ceva.

Atitudinea Sfântului Pavel este model de urmat în conducere, dar şi în relaţiile obişnuite cu ceilalţi. Scrisoarea lui arată modul de comportament care trebuie folosit în abordarea celuilalt. Acesta nu trebuie constrâns la îndeplinirea unei fapte bune nici măcar prin argumente "spirituale". O astfel de atitudine porneşte din dorinţa de supunere şi stăpânire pe care Hristos o respinge (cf. Mt. 4, 8-10), fiind străină de duhul dragostei Lui. Omul nu trebuie împins la facerea unei fapte bune, ci fiecare trebuie ajutat la îndeplinirea binelui, la înţelegerea necesităţii unei anumite acţiuni bune în deplină libertate a conştiinţei.