„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Înţelepciune biblică: Câştigarea înţelepciunii vieţii
"Şi a fost învăţat Moise în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvintele şi în faptele lui." (Faptele Apostolilor 7, 22)
Moise a fost un om special şi mare. El a fost special de mic pentru că a fost iubit de mama lui. Moise nu era deosebit faţă de ceilalţi copii, dar dragostea mamei lui l-a făcut special. Ea nu l-a dat spre a fi omorât de egipteni. Prin dragostea şi grija ei, acest copil care nu avea nimic special prin sine, care era născut dintr-o familie oarecare (cf. Ieşire 2, 1), a ajuns fiul fiicei faraonului. Dacă la început Moise a trăit din marea dragoste pe care i-a purtat-o mama lui, mai apoi el şi-a câştigat singur preţuirea oamenilor şi a lui Dumnezeu. El învaţă toată "înţelepciunea egiptenilor", se întăreşte în ştiinţele lumeşti, cunoaşte tot ceea ce era cunoscut la timpul său, devenind nu doar un om învăţat, ci şi un om cu caracter, un suflet nobil. Iar Dumnezeu nu poate ignora un astfel de om. Ştiinţa şi caracterul pe care Moise le-a dobândit l-au determinat pe Dumnezeu să-l aleagă pentru izbăvirea poporului Său. Căutarea lui Dumnezeu l-a găsit pe Moise dezvoltat pentru purtarea acestei misiuni. Viaţa lui Moise este model pentru mulţi dintre sfinţii care au luminat istoria creştinismului. Aceştia au fost oameni care s-au desăvârşit în cunoaşterea lumească, care erau preţuiţi în comunităţile lor, urmând calea pustiei sau consacrarea prin hirotonie ca preoţi şi episcopi capabili şi respectaţi de societatea care i-a recomandat. Astfel de oameni care erau cei mai buni în domeniul ştiinţelor, dar care nu au ignorat şi formarea propriului caracter, au putut cunoaşte mai bine Biserica, L-au înţeles mai bine pe Hristos, acceptându-L şi devenind lumini pentru întreaga lume. Prin astfel de modele, fiecare creştin înţelege faptul că niciodată nu trebuie să dispreţuiască ştiinţa lumii, ci el trebuie să şi-o însuşească şi să o cunoască pentru a creşte mai uşor în planul mântuirii, dar şi pentru a deveni mai de folos şi pentru a se apropia mai mult de oameni şi de Dumnezeu.