Înţelepciune biblică: Căutăm viaţa în moarte

"Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis." (In. 17, 3)

Dacă ar fi să analizăm către ce anume tinde orice făptură, am putea uşor ajunge la concluzia că aşa este viaţa. Dumnezeu, El însuşi fiind viaţă, a insuflat-o şi oamenilor, a sădit în om odată cu chipul Său şi o parte din dorinţa de îndumnezeire, de ajungere la asemănarea cu Tatăl Ceresc. Iar dacă Tatăl Creator este veşnic, atunci şi omul tinde spre a dobândi o frântură din veşnicie. Căderea în păcat a protopărinţilor a întunecat însă firea omenească, înceţoşând de-a lungul istoriei omenirii din ce în ce mai mult vederea duhovnicească. Astfel, omul nu mai poate privi limpede către Dumnezeu şi încearcă să-şi adape setea de nemurire şi de cunoaştere căutând în jurul său: el caută în păcate, în plăceri trecătoare, în desfrâu şi în nelegiuiri, şi nu realizează că de fapt, în orbirea sa, caută viaţa în moarte. Însă viaţa veşnică nu este altceva decât o cunoaştere a lui Dumnezeu, o continuă descoperire a Sfintei Treimi, căci dacă Dumnezeu este veşnic şi infinit, niciodată nu vom putea sfârşi în a-L cunoaşte şi a-L descoperi. Iar drumul cunoaşterii poate fi început încă de pe pământ, renunţând la patimi şi curăţindu-ne pentru a pregusta Împărăţia încă din această lume. Urmând lui Hristos care este Calea, Adevărul şi Viaţa (In. 14, 6) întunericul care acoperă vederea duhovnicească a omului se va spulbera şi astfel el va putea ca prin Fiul, luminat de Duhul Sfânt, să ajungă la Tatăl. "Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (In. 3, 16).