Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Cele trei pofte

Înţelepciune biblică: Cele trei pofte

Un articol de: Nicolae Drăgușin - 04 Iul, 2010

"De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el." (Fac. 3, 6)

Versetul aparţine momentului ispitirii protopărinţilor Adam şi Eva de către diavol (întruchipat de şarpe), în grădina Raiului. Acest comentariu are loc imediat după primul dialog, cel dintre diavol şi Eva şi reprezintă concluzia la care a ajuns aceasta. Cuvintele-cheie sunt: "bun (de mâncat)", "plăcut (ochilor)" şi "vrednic de dorit". În context, aflăm că fructul interzis era pentru Eva "bun", "plăcut" şi "vrednic de dorit". O primă întrebare care se pune este de ce l-a interzis Dumnezeu dacă era astfel? A doua: din moment ce Dumnezeu l-a interzis, de ce Eva îl priveşte ca "vrednic de dorit"? Potrivit interpretării episcopului ortodox Jean Kovalevsky, faptul că fructul interzis era considerat în acest fel traduce cele trei dorinţe (pofte, vicii) ale Evei: posesia ("bun"), plăcerea ("plăcut") şi puterea ("vrednic de dorit"). Poftele au devenit temeiurile păcatului. Sigur, proprietatea, plăcerea şi puterea nu sunt rele în sine. Rele sunt doar atunci când devin contrare voii lui Dumnezeu, exact aşa cum s-a întâmplat cu Eva. Proprietatea, plăcerea şi puterea care ţin de domeniul lui "a avea" s-au întors împotriva fiinţei (domeniul lui "a fi") în măsura în care recurgerea la ele s-a făcut prin neascultare, adică prin încălcarea poruncii divine. De aceea, unii exegeţi interpretează păcatul originar (pe care-l purtăm toţi, până la Botez) ca deplasare de la fiinţă ("a fi") la posesiune ("a avea").