Înţelepciune biblică: Creaţia ne este încredinţată în arendă, şi nu în exploatare

"Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" (Facere 3, 17-19)

Una dintre problemele centrale ale erei noastre, prezervarea mediului înconjurător, primeşte nenumărate răspunsuri în Sfânta Scriptură. Aceste versete din cartea Facerii, care surprind momentul izgonirii lui Adam din Rai, ne spune despre căderea în păcat că ne aduce către starea unde toate vieţuitoarele decad sau mor. Natura păcătoasă a omului strică relaţia pe care o avea acesta cu mediul înconjurător în Eden.

În ce măsură misiunea dată de Dumnezeu omului este una conformă cu respectarea naturii? Faptul că Dumnezeu a creat lumea înseamnă că o şi stăpâneşte, omul neputând să pretindă că deţine ceva. Creat diferit de celelalte animale, el are raţiune, şi nu doar instincte, are abilitatea de a comunica gânduri complexe, poate schimba informaţii şi a le transmite generaţiilor viitoare. În plus, combinând toate acestea cu lucrul iscusit al mâinilor, omul stapâneşte pământul şi reglementează, aşa cum i s-a poruncit, deci are o responsabilitate specială de a se îngriji de ceva ce i-a fost încredinţat.

Datoria dată omului în cartea Facerii este interpretată uneori greşit, ca şi cum acesta are dreptul să exploateze creaţia după bunul plac. Dumnezeu este Creatorul, transcende natura, nu face parte din ea. În rest, toate, inclusiv omul, au aceeaşi origine şi valoare în sine şi merită respect pentru că aşa le-a creat Dumnezeu. Omul este o creatură identificată cu celelalte, dar şi cu Dumnezeu, fiindcă este făcut după chipul Lui. Toate creaturile lui Dumnezeu Îl preamăresc prin simpla lor existenţă, dar una singură Îi poate sluji printr-un act de voinţă. Omul primeşte o responsabilitate: aceea de a se îngriji de creaţie, pe care o are încredinţată în arendă, şi nu în exploatare! El nu este ca un senior pe pământ, ci vasalul lui Dumnezeu, căruia trebuie să-i arate recunoştinţă şi fidelitate.