Înțelepciune biblică: Creştinul vrea Totul

"Dumnezeu va da viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în fapte bune, caută mărire, cinste şi nestricăciune." (Romani 2, 7)

Aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel rezumă ceea ce un adevărat creştin doreşte şi face. Astfel, credinciosul trebuie, printre altele, să fie însetat de slavă şi de cinste. Pentru o gândire puritanistă, acestea două nu ar trebui dorite pentru un creştin. Ele ar fi asociate mândriei sau ignoranţei. Dar tocmai pentru negarea puritanistă a unor dorinţe reale şi fireşti ale omului, unii oameni ca Nietzsche au devenit atei, acuzând creştinismul de o inversare a valorilor.

Creştinismul vrea ce-i mai bine pentru om. Creştinul nu este un masochist care doreşte sărăcia, durerea sau lipsa. Din contră, creştinul se antrenează şi se desăvârşeşte pentru cea mai mare dorinţă pe care ar putea-o avea cineva. Creştinul vrea să fie Dumnezeu! Dar lucrul esenţial care îl diferenţiază de ceilalţi ce vor să se împlinească, care iubesc binele şi frumosul, este acela că omul vrea toate acestea şi mai mult, slava şi cinstea lui Dumnezeu doar cu şi prin El. Aceasta este "singura" diferenţă!

Pentru aceasta însă, creştinul este pregătit să sufere. El îşi antrenează voinţa prin posturi, lipsă şi ascultare. Îşi dezvoltă raţiunea prin rugăciune şi înţelepciune. Îşi împlineşte simţirea prin dragoste şi fapte bune. Creştinul este pregătit să moară pentru credinţa sa în Hristos, pentru viaţa pe care o va avea. Şi nimic nu-l poate întoarce de la acest drum. Nici vânt, nici arşiţă, nici prigoniri sau moarte nu-l va despărţi de dragostea lui Hristos, de viaţa în El.

Poate că mai mult decât ceilalţi oameni, creştinul vrea totul şi pentru totdeauna, dar numai cu toţi ceilalţi oameni, în şi cu Hristos. Voia creştinului nu exclude, ci-L include pe Dumnezeu şi pe ceilalţi. (Alexandru Ulea)