Înţelepciune biblică: Datina bătrânilor

"Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor." (Marcu 7, 3)

Singura lege care ar trebui să existe în lume este legea iubirii adusă de Hristos. Dar pentru că omul s-a îndepărtat atât de mult de Dumnezeu, au fost necesare alte legi mai amănunţite şi mai specifice care să reglementeze întreitul raport pe care îl are omul: cu Dumnezeu, cu semenii, cu natura. Şi acestea pentru ca omul să trăiască şi să fie fericit.

Prin datina bătrânilor, putem înţelege acele legi care nu vin direct de la Dumnezeu, ci prin înţelepciunea celor care au experienţa încercărilor. Ele reprezintă o luminare a raţiunii omului, capabil astfel să se ferească de primejdii şi necazuri, căci înţelept e cel ce învaţă din greşeala proprie, dar mai înţelept este cel ce învaţă din greşelile celorlalţi.

În citatul de mai sus se observă exemplul, foarte bun de altfel, de spălare a mâinilor înainte de masă. Acum majoritatea ştim de importanţa acestui obicei în viaţa umană, dar niciodată nu se poate emfaza prea mult rolul acesteia.

Aşa cum spunea filosoful german Ludwig Feuerbach, "Omul este ceea ce mănâncă." De aceea el trebuie să fie atent cu ce se hrăneşte. Acum se cunoaşte foarte bine că pe mâinile umane se găsesc în mod obişnuit milioane de bacterii de diferite tipuri. Pe lângă acestea pot exista diferite virusuri sau paraziţi sau nenumărate substanţe toxice. Pielea, cel mai mare organ al corpului, organ frecvent subapreciat, are multiple metode de a ne apăra. Dar dacă omul, de bunăvoie se hrăneşte cu substanţe sau principii dăunătoare, şi celelalte metode de apărare ale organismului vor fi depăşite. Astfel vor apărea diferite afecţiuni mai mult sau mai puţin grave, de la simple afte bucale şi disconfort abdominal, la boli grave şi variate ca ulcerul gastric, afectare hepatică, pulmonară sau cerebrală. Iar unele consecinţe pot fi atât de grave, încât nici medicina modernă nu le poate rezolva.

Astfel încât, dacă există necazuri care pot fi prevenite atât de uşor, de ce să-L ispitim pe Dumnezeu?