„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
06 Dec, 2025
Înţelepciune biblică: Datoria proporţională
"Şi sluga aceea care a ştiut voia stăpânului său şi nu a pregătit nimic, nici n-a făcut după voia lui, se va bate mult." (Luca 12, 47)
"Iar cea care nu a ştiut şi a făcut fapte vrednice de bătaie se va bate puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere" (v. 28). Aceste două versete reprezintă continuarea parabolei slugilor credincioase (Lc. 12, 42-46); după unele interpretări, parabola face trimitere la clerul Bisericii. Mai precis, este vorba despre accentuarea şi extrapolarea concluziei: atenţionarea slujitorilor pentru a fi pregătiţi în orizontul venirii celei de-a doua a lui Hristos, căci vor da seama despre Biserica ce le-a fost încredinţată. De aici rezultă că responsabilitatea ierarhiei bisericeşti faţă de laici este mult mai mare, întrucât lor dându-li-se mult, mai mult li se va cere. Iată versetul-cheie în înţelegerea acestui mesaj: "Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere." Se face distincţia între cerinţele egale ("oricui i s-a dat mult, mult i se va cere") şi cerinţe graduale ("Cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere"). Potrivit teologului H. J. Cadbury, aici este vorba mai mult decât noţiunea de datorie proporţională (cât oferi, atâta ceri); în cauză este "suprataxarea" în domeniul moral. Aceasta nu înseamnă altceva decât înapoierea sub formă morală a darurilor pe care Dumnezeu ni le-a dat. Altfel spus, am primit seminţele, iar noi înapoiem rodul lor. Deosebirea dintre seminţe şi rod vine din efortul, contribuţia noastră. În sens imediat, Hristos se referă la clerul Bisericii; probabil fără greş, putem generaliza gândind că se referă la noi toţi.
