Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Depăşirea limitelor

Înţelepciune biblică: Depăşirea limitelor

Un articol de: Viorica Robu - 02 Sep, 2010

"Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8)

În Rai, Adam şi Eva Îl vedeau pe Dumnezeu şi vorbeau cu El, dar după ce au păcătuit, Domnul a pus între El şi noi un întuneric, iar lui Moise i-a zis: "Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască" (Ieş. 33, 20).

Chiar dacă nu-L vedem, Dumnezeu există; nici aerul nu se vede, dar ne asigură supravieţuirea. Pe Dumnezeu Îl putem cunoaşte şi prin creaţia Sa, iar "credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr. 11, 1).

Omul trebuie să-şi depăşească limitele; cu atât mai mult în religie, el încearcă să meargă cu gândul dincolo de limitele materiei, viaţa fiinţei mărginite evoluând într-o continuă apropiere de nemărginit, căci credinţa învinge raţiunea, iar căutarea lui Dumnezeu devine trăire vie şi sens al vieţii omului. Vladimir Lossky spunea: "Ceea ce căutăm este întotdeauna prezent, ne precedă, făcând posibilă însăşi căutarea noastră"; tot el mai spunea şi că "mai presus de toate, ochii sufletului trebuie să se aţintească asupra lui Hristos, căci prin contemplarea Lui noi devenim asemenea Lui".

Să nădăjduim că vom privi şi noi cândva slava Domnului în Împărăţia Sa cerească, sperând ca şi Iov că "afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu" (Iov 19, 26).