"Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor." (Matei 19, 14)
Citind versetul anterior (13) observăm că ucenicii încercau să-i oprească pe părinţi pentru a nu mai aduce copiii la Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ucenicii nu acordau atenţia cuvenită copiilor deoarece considerau că aceştia sunt prea mici pentru a înţelege tâlcul vorbelor celor vârstnici şi vor perturba predica Mântuitorului.
Iisus, văzând situaţia creată, îi mustră pe ucenici zicând: "Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor" (Mt. 19, 14). Prin aceste cuvinte Iisus răstoarnă complet valorile. Prin Legea Veche copilul trebuia să arate o preţuire deosebită faţă de adulţi şi bătrâni, dar Iisus, spre uimirea tuturor, a îndemnat stăruitor ca cei mari să ia drept pildă pe cei mici. Iisus iubea cu duioşie pe copii căci în ei se oglindesc cele mai nobile însuşiri, precum inocenţa, nevinovăţia şi puritatea. Dacă dorim să moştenim Împărăţia cerurilor, va trebui să ne asemănăm copiilor.
"Sufletul copilului este lipsit de orice patimă. Nu se răzbună pe cei care l-au supărat, ci se duce ca la nişte prieteni, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Oricât l-ar bate maica sa, pe ea o caută. De i-ai arăta o împărăteasă cu coroană pe cap, nu o va prefera mamei sale îmbrăcată în zdrenţe, ci doreşte s-o vadă mai degrabă pe maica sa, aşa îmbrăcată cum e, decât pe împărăteasa gătită cu podoabe. Copilul nu judecă ce-i al său şi ce-i străin pe temeiul sărăciei şi bogăţiei, ci pe temeiul prieteniei. Nu caută mai mult decât îi este de neapărată trebuinţă; când s-a săturat de supt, lasă la o parte sânul mamei. Copilul nu se întristează de cele ce ne întristăm noi, de pildă de paguba de bani şi de altele ca acestea; şi iarăşi, nu se bucură de cele ce ne bucurăm noi, de aceste lucruri pieritoare, nici nu-l uimeşte frumuseţea trupurilor. De aceea spune Hristos: "Ca a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor" (Sfântul Ioan Gură de Aur).
