Înţelepciune biblică: Domnia păcatului şi domnia harului

"Nici să nu puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci, înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii lui Dumnezeu." (Romani 6, 13)

Versetul aparţine epistolei Sfântului Apostol Pavel către Romani; cea mai lungă ca întindere dintre toate epistolele Noului Testament şi, totodată, un veritabil tratat teologic.

Pentru a fi pe deplin înţeles, versetul 13 trebuie citit alături de versetele care-l încadrează: 12 ("Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor;") şi 14 ("Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har").

Prima idee este aşezarea creştinului în faţa a două autorităţi contradictorii, a două domnii care se exclud: păcatul şi harul. Trebuind ca omul să aleagă între păcat şi har, Pavel reia tema libertăţii. Libertatea creştină, pe lângă limitarea socială (exerciţiul libertăţii mele este îngrădit de libertatea celuilalt), cunoaşte şi o limitare personală, acolo unde începe păcatul. Potrivit Apostolului Domnului, libertatea adevărată este alegerea stăpânului: harul sau păcatul. Supunerea pare, deci, un act necesar al omului, iar libertatea nu înseamnă să nu te supui (cum este înţeleasă în zilele noastre), ci să ştii cui să te supui (binelui sau răului, Lui Dumnezeu sau diavolului).

A doua idee remarcabilă este perspectiva asupra sinelui omenesc, conţinută în aceste recomandări: "trupurile muritoare", "mădularele" şi "sinele" apar folosite ca sinonime. Existenţa trupească este privită ca un instrument ("arme") în "dreptatea lui Dumnezeu". Noi avem această existenţă la dispoziţie pentru a ne împlini menirea care este Însuşi Hristos, la viaţa Căruia participarea este totală (cu trup şi suflet).