Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Domnia păcatului şi domnia harului

Înţelepciune biblică: Domnia păcatului şi domnia harului

Un articol de: Nicolae Drăgușin - 13 Mai, 2010

"Nici să nu puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci, înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii lui Dumnezeu." (Romani 6, 13)

Versetul aparţine epistolei Sfântului Apostol Pavel către Romani; cea mai lungă ca întindere dintre toate epistolele Noului Testament şi, totodată, un veritabil tratat teologic.

Pentru a fi pe deplin înţeles, versetul 13 trebuie citit alături de versetele care-l încadrează: 12 ("Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor;") şi 14 ("Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har").

Prima idee este aşezarea creştinului în faţa a două autorităţi contradictorii, a două domnii care se exclud: păcatul şi harul. Trebuind ca omul să aleagă între păcat şi har, Pavel reia tema libertăţii. Libertatea creştină, pe lângă limitarea socială (exerciţiul libertăţii mele este îngrădit de libertatea celuilalt), cunoaşte şi o limitare personală, acolo unde începe păcatul. Potrivit Apostolului Domnului, libertatea adevărată este alegerea stăpânului: harul sau păcatul. Supunerea pare, deci, un act necesar al omului, iar libertatea nu înseamnă să nu te supui (cum este înţeleasă în zilele noastre), ci să ştii cui să te supui (binelui sau răului, Lui Dumnezeu sau diavolului).

A doua idee remarcabilă este perspectiva asupra sinelui omenesc, conţinută în aceste recomandări: "trupurile muritoare", "mădularele" şi "sinele" apar folosite ca sinonime. Existenţa trupească este privită ca un instrument ("arme") în "dreptatea lui Dumnezeu". Noi avem această existenţă la dispoziţie pentru a ne împlini menirea care este Însuşi Hristos, la viaţa Căruia participarea este totală (cu trup şi suflet).