Înţelepciune biblică: Drumul spre desăvârşire

"Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este." (Matei 5, 48)

După ce a fost răscumpărat prin sângele lui Hristos, creştinul, prin harul lui Dumnezeu, este ajutat pe tot parcursul vieţii sale să ajungă la desăvârşire. Dar cât trăieşte pe pământ, nimeni nu se poate crede desăvârşit, adică mântuit, pentru că orice om poate să cadă oricând din har, după cum zice Sfântul Apostol Pavel, că aceia care s-au îndepărtat de Hristos au "căzut din har" (Gal. 5, 4).

Dumnezeu nu ne cere imposibilul pentru a ne mântui; este bine ca părinţii să-şi educe copiii în credinţă, iar în timpul vieţii sale, fiecare om trebuie să împlinească poruncile Domnului, să nu lase "nici o zi bună să treacă fără folos" (Ecclesias. 14, 14), să se roage, să înveţe, să muncească, să-şi respecte semenii, să nu facă rău, fiind iertător şi milostiv, trăind corect, în smerenie, cu nădejdea mântuirii, până în ultima zi a vieţii având în minte pe Dumnezeu, prin rugăciune şi fapte bune arătându-şi iubirea faţă de El, pentru că "iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea Legii" (Rom. 13, 10).

Creştinii trebuie să-L urmeze pe Hristos, Care, "desăvârşindu-Se, S-a făcut tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire veşnică" (Evr. 5, 9). În Sfânta Scriptură vedem cum Sfântul Ilie s-a dus în pustiu şi I-a spus Domnului: "Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei" (III Regi 19, 4), deci omul poate ajunge la desăvârşire prin perfecţionarea sa continuă, în conlucrare cu harul lui Dumnezeu.