Înţelepciune biblică: Duhul, sufletul şi trupul

"Iar Dumnezeul păcii însuşi să vă sfinţească întregi, şi tot duhul vostru şi sufletul şi trupul să se păzească fără prihană întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos." (I Tes. 5, 23)

Versetul aparţine ultimului capitol din epistola I către Tesalonicieni a Sfântului Apostol Pavel. Împreună cu versetul următor, acest fragment trebuie citit ca o rugăciune a lui Pavel pentru Biserică. Prin "Dumnezeul păcii" Apostolul înţelege pacea interioară pe care Dumnezeu o trimite tuturor celor care au acceptat şi au crezut în întruparea Fiului Său. Prin cuvântul "întregi", una din ediţiile sinodale ale Bibliei traduce în româneşte un cuvânt care, potrivit exegetului John W. Bailey, este unic în originalul grecesc. Acesta este compus din două cuvinte care înseamnă "toţi" (complet) şi "sfârşit" (finalitate). Cu alte cuvinte, Dumnezeu îi sfinţeşte pe cei care cred în mod total şi cu o finalitate clară: mântuirea.

Enumerarea "duhul şi sufletul şi trupul" pare surprinzătoare. Este greşit să se citească o concepţie trihotomică (omul format din duh, suflet şi trup). Biserica a învăţat dintotdeauna alcătuirea omului din suflet şi trup. Şi atunci ce vrea să spună Pavel? Există două răspunsuri. Unii Părinţi, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, susţin că duhul este darul primit la Botez care, deşi nu alcătuieşte fiinţa, se adaugă acesteia desăvârşind-o. Alţii, asemenea Sfântului Grigorie de Nyssa, cred că sufletul şi duhul sunt două aspecte ale aceluiaşi element spiritual, alături de cel material (trupul). Putem interpreta această enumerare drept o accentuare a ideii de totalitate (la fel ca şi cu termenul "întregi"), de data aceasta fiind vorba de datoria omului de a se feri de păcat cu întreaga sa fiinţă. Cum Dumnezeu nu lucrează cu jumătăţi de măsură, tot aşa omul trebuie să răspundă total lucrării divine.