Înţelepciune biblică: Dumnezeu bate la uşa sufletului nostru

"Iată stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine." (Apocalipsă 3, 20)

De câtă smerenie dă ca pildă Mântuitorul Hristos când spune: "Iată stau la uşă şi bat", adică El, Împăratul Cerurilor, căruia nenumăraţi îngeri Îi slujesc, vine la uşa sufletului nostru şi ne cere permisiunea de a-L primi! Nu ne forţează libertatea noastră de a alege să deschidem sau să refuzăm. Totuşi, în această decizie a noastră, de a intra în comuniune de iubire sau de refuz a acesteia, vom fi judecaţi, iar cei care au refuzat comuniunea nu vor avea cuvânt de apărare. Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că Hristos nu vine singur, ci împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt şi că stau la cină (Ioan 14, 23), la masa bucuriei, aşa cum s-a întâmplat şi cu Avraam, care a primit Sfânta Treime sub chipul celor trei tineri la stejarul Mamvri (Facere 18, 1-15). Dumnezeu caută comuniunea cu noi, oamenii, dialogul cu noi ca persoane active, partenere la relaţia de iubire, pentru a ne oferi Cina cea de Taină chiar în adâncul sufletului nostru. Căci, dacă noi Îl primim la umila şi nevrednica noastră cină, în sufletul nostru, şi Hristos ne va primi la Cina cea de Taină, în Împărăţia Cerurilor, ca pe nişte prieteni. Noi Îl primim cu bucate sărăcăcioase, iar El ne primeşte cu Scump Sângele Său. Ce altă bucurie poate egala venirea lui Hristos la noi sau ce necaz ne va putea despărţi de aceasta? Pentru a nu ne despărţi de această bucurie, este necesar doar să auzim şi să ne deschidem uşa sufletului. Auzirea chemării tainice a lui Hristos, de a deschide uşa sufletului, rămâne din partea multora fără răspuns şi, de aceea, El spune: "Mulţi chemaţi, puţini aleşi" (Matei 20, 16). Şi ce taină deosebită este aceasta prin care nu robul caută pe Creatorul, ci Însuşi Împăratul - Creator vine în căutarea robului?