Înţelepciune biblică: „Eu v-am ales“

"Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu." (Ioan 15, 16)

Încă de la începutul activităţii Sale mesianice, Iisus Hristos îşi arată marea Sa grijă pe care ne-o poartă. Prin chemarea primilor ucenici reiese faptul că Mântuitorul nu aşteaptă ca noi să mergem în căutarea Sa, ci El este cel dintâi care vine în căutarea noastră. Mântuitorul nu face alegerea "celor chemaţi" având vreun anumit tipar, ci El caută întâi sufletele noastre şi le cercetează pentru a vedea dacă ele pot da roadă bună.

"Şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi". După alegerea celor doisprezece ucenici, Iisus le-a dat "cuvânt cu putere multă" pentru a aduce fiecare din ei "roadă". Această "roadă" este reprezentată de sufletele oamenilor, locul ei fiind la Tatăl.

"Ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu." Conceptul de "a cere" s-a dezvoltat foarte mult, astăzi însemnând "cerere subiectivă". Chiar dacă Mântuitorul spune: "Nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele" (Mt. 6, 31-32). Unii oameni nu vor să creadă, şi doresc chiar să rămână în starea lor de neîncredere. Doar atunci când în viaţa unei persoane încercarea îşi face simţită prezenţa, omul îşi aminteşte de Dumnezeu. Chiar şi atunci, dacă o cerere nu li se îndeplineşte, ei se revoltă. Dumnezeu însă trece cu vederea multele greşeli pe care le facem. El nu se supără când un om uită să Îi mulţumească pentru ajutorul acordat, ci în marea Sa răbdare şi bunătate îl aşteaptă să se întoarcă.