Înţelepciune biblică: Exemplul bun

"Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri." (Matei 5, 16)

Dumnezeu Însuşi este exemplul suprem al creştinilor, căci El spune "Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt" (Levitic 19, 2), dându-Se astfel pe El Însuşi drept exemplu, arătându-ne calea spre mântuire. Prin iubire şi sacrificiu, Domnul nostru Iisus Hristos este modelul ideal al creştinilor. El este "Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14, 6).

Sfinţii, la rândul lor, sunt adevărate modele creştine pentru oameni, căci prin virtuţi ei au mers pe calea desăvârşirii şi, ajutaţi fiind de harul divin, au arătat omenirii până unde poate ajunge omul, reflectând adevăratul chip al frumuseţii sufletului creştin biruitor. Părintele Dumitru Stăniloae spunea că "sfântul este un înainte-mergător şi un susţinător al omenirii pe calea către viitorul desăvârşirii eshatologice, el reflectă la maximum umanitatea lui Hristos".

Un bun creştin iubeşte mai mult pe Dumnezeu decât lumea creată de El; alege mereu virtutea şi nu viciul, reprezentând astfel un exemplu bun pentru semenii lui, un îndrumător care se poartă "numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos" (Filipeni 1, 27).

Prin virtuţile creştine se corectează răutatea şi nedreptăţile, care au fost şi din păcate mai sunt şi astăzi prezente în istoria omenirii, iar în societate viaţa oamenilor devine mai suportabilă.

Un exemplu bun poate fi numai un om religios, pentru că religia face oamenii mai buni, ea dă tărie sufletului uman în ispite şi întristări, aducând un echilibru în viaţa fiecăruia. Religia creştină a făcut şi face eforturi pentru îmbunătăţirea morală şi spirituală a omului, ea a străbătut timpurile aducând bucurie, speranţă şi binefaceri multor generaţii, contribuind poate chiar la existenţa şi înflorirea multor popoare ale lumii.

Exemplul bun al creştinului este cel de om evlavios, smerit, răbdător, milos, harnic, iubitor, civilizat, într-un cuvânt: virtuos, pentru că un creştin adevărat este cel căruia creştinismul i-a trezit conştiinţa morală şi voinţa de a-şi mântui sufletul, prin credinţa în Dumnezeu şi printr-o viaţă duhovnicească autentică.