„În vremea aceea a auzit Irod tetrarhul toate cele făcute de Iisus și era nedumerit, că se zicea de către unii că Ioan s-a sculat din morți; iar de unii, că Ilie s-a arătat, iar de alții, că un proroc dintre cei vechi a înviat. Iar Irod a zis: Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Cine este, dar, Acesta despre care aud asemenea lucruri? Și căuta să-L vadă. Și, întorcându-se, apostolii I-au spus lui Iisus toate câte au făcut. Atunci, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc pustiu, aproape de cetatea numită Betsaida. Iar mulțimile, aflând, au mers după El, și El, primindu-le, le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuință de vindecare, îi făcea sănătoși.”
Înţelepciune biblică: Fariseii şi cărturarii
"Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!" (Matei 23, 23)
Cărturarii şi fariseii au fost adversarii neînduplecaţi ai Mântuitorului. Fariseii păstrau Legea lui Moise, "au şezut în scaunul lui Moise" (Mt. 23, 2). Pe lângă Lege, ei acordau o atenţie deosebită unor reguli care au format tradiţia religioasă iudaică numită şi "datina bătrânilor" (Mt. 7, 5). Din acest motiv, fariseii nesocoteau Legea după cum afirmă Mântuitorul: "Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră!" (Mt. 7, 9) Numele cărturarilor provine de la faptul că aceştia se îndeletniceau cu multiplicarea cărţilor sfinte. Ei, de asemenea, răspândeau cuvântul Evangheliei în rândul populaţiei fiind numiţi şi "învăţători de lege" (Lc. 5, 17; Fapte 5, 34). Cărturarii şi fariseii nu erau în relaţii bune, dar cădeau de acord în acţiunile de urmărire pas cu pas, înfruntare şi ispitire ale Mântuitorului. Iisus Hristos îi mustră aspru pentru ipocrizia lor deoarece aceştia deveniseră formalişti şi ipocriţi. Aceştia îi învăţau pe ceilalţi Legea, dar ei nu o respectau: "Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi." (Mt. 23, 13) În Evanghelia după Matei se conturează armonios atitudinea pe care Mântuitorul o are faţă de aceştia prin cele şapte "vai-uri" din capitolul 23, în care îi numeşte pe farisei şi cărturari: "călăuze oarbe", "nebuni şi orbi", "morminte văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia" etc.