Înţelepciune biblică: Femeia poartă văl ca simbol al rangului ei

"Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă." (I Corinteni 11, 5)

Egalitatea femeilor cu bărbaţii se numără printre multitudinea noutăţilor introduse de Creştinism în rânduiala vechilor comunităţi. Însă, după cum observă Sfântul Apostol Pavel în prima sa epistolă către Corinteni, unele femei mai îndrăzneţe abuzau de libertatea dobândită prin botez şi interpretau greşit această egalitate. Comportamentul neadecvat şi ţinutele nepotrivite sexului lor trezesc nemulţumiri în rândul celorlalţi membri şi chiar atrag comentariile celor din afara bisericii.

Sfântul Apostol restabileşte ordinea arătând că deşi femeia şi bărbatul sunt egali în privinţa harului transmis prin Sfintele Taine, amândoi făcând parte din Trupul tainic al lui Hristos, ei nu sunt egali când vine vorba de organizarea exterioară a vieţii bisericeşti. Raportul dintre bărbat şi femeie este asemenea celui dintre Hristos şi Biserică. Ocupând locul al doilea în organizarea exterioară a Bisericii, femeia e datoare să poarte văl, ca simbol al rangului său. Bărbatul este chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia slava bărbatului, căci nu bărbatul e din femeie, ci femeia din bărbat.

În plus, purtarea vălului vine şi ca o formă de respect datorat obiceiului general. Încă din cele mai vechi timpuri bărbaţii au trebuit să-şi taie părul şi să-şi înalţe capul, iar femeile să-şi lase părul ca podoabă şi să-şi acopere capul, cei ce nu făceau astfel fiind dispreţuiţi. Dacă femeia nu îşi acoperă capul "atunci să se tundă", mai spune Sfântul Apostol.

Prin urmare, Sfântul Apostol Pavel le îndeamnă pe femei la purtarea vălului, nu pentru că ar fi fost create de Dumnezeu inferioare bărbatului, ci pentru că în organizarea exterioară a Bisericii ele ocupă locul al doilea după bărbat. Purtarea vălului este semn al modestiei şi al bunei-cuviinţe arătând respectul faţă de o rânduială a firii. Tăcerea şi decenţa sunt atributele unei femei cu adevărat evlavioase şi de aceea ele trebuie cultivate de toate credincioasele femei fără excepţie.