Înţelepciune biblică: „Greşeala“ lui Hristos

"Şi întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Şi după îmbucătură a intrat satana în el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fă mai curând." (Ioan 13, 26-27)

Până la sfârşit l-a aşteptat Iisus pe Iuda. Nu i-a reproşat niciodată nimic, nu l-a certat mai mult decât pe ceilalţi Apostoli, şi chiar astfel de împrejurări erau destul de rare, nu i-a ascuns nimic din ceea ce a împărtăşit şi celorlalţi Apostoli. Până la sfârşit, Iuda a primit acelaşi tratament iubitor din partea lui Iisus, Care a încercat de mai multe ori să-l salveze. Iar momentul descris mai sus este unul dintre ele.

Iisus mănâncă Cina cea de Taină cu toţi Apostolii. Le-a spălat picioarele, le-a dat învăţături, a instituit Euharistia, împărtăşindu-se tuturor. El nu a socotit o întinare să mai vorbească cu Iuda, să-i spele picioarele, să se împărtăşească Lui, să-l lase să mănânce mâncarea vieţii, chiar dacă ştia că Iuda deja primise banii pentru vânzarea Lui, chiar dacă satana intrase cu mult înainte în el (cf. Lc. 22, 3-6). Iuda deja săvârşise păcatul şi totuşi nu a fost alungat de Iisus de la Împărtăşanie.

Desigur, se poate presupune că a fost o scăpare din partea lui Iisus. Poate că nu a ştiut sau nu şi-a dat seama.

I-a permis să se apropie necurat de Împărtăşanie şi a intrat satana în el. Iisus este vinovat că satana s-a statornicit în Iuda. Desigur că acestea sunt ironii, ca şi ideea că Iisus ar fi vrut intenţionat ca Iuda să cadă pentru a-şi îndeplini planul Lui. Cel ce vrea binele tuturor nu vrea pierderea nici măcar a unei persoane, el vrea ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. De aceea, astfel de supoziţii nici nu ar putea fi concepute de cel care ştie cel puţin câte ceva despre viaţa şi activitatea lui Iisus.

De aceea, Împărtăşirea a fost de fapt asul inimii pe care Hristos îl foloseşte pentru salvarea lui Iuda. El vrea ca Iuda să ştie de Taina aceasta, ar vrea ca El să o înţeleagă, să-I întrezărească esenţa misiunii. Iisus îşi revarsă tot binele asupra lui Iuda, astfel încât hotărârea acestuia să nu se facă din cauza necunoaşterii, a unei "greşeli" neintenţionate.

De multe ori, creştinul "bun" încearcă să nu repete "greşeala" lui Iisus: nu dă milostenie celui ce pare să-şi fi risipit bunurile din propria vină, îl evită pe cel care a greşit, nu se deschide în faţa celui care l-a trădat o dată. Aceasta, în ciuda faptului că toţi oamenii primesc aceleaşi daruri de la Dumnezeu, aceeaşi iubire a Lui, chiar dacă unii nu o preţuiesc şi o vând de multe ori pe nimic. Însă aceasta nu-L determină pe Hristos să nu-şi mai reverse darurile Sale, ci dragostea Sa se împărtăşeşte pururi tuturor.