Înţelepciune biblică: Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu?

"Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu." (I Cor. 2, 11)

Cunoaşterea lui Dumnezeu a fost dintotdeauna unul dintre cele mai controversate subiecte dezbătute de oamenii de cultură şi de Sfinţii Părinţi, capabil să dea naştere, ca şi taina Sfintei Treimi sau domeniul hristologiei, la erezii dintre cele mai grave. Se întâmplă astfel ca, un anume Eunomiu, în încercarea sa de a ajunge la o concluzie despre cunoaşterea lui Dumnezeu, să afirme că esenţa divină este nenaşterea. Că ştiind această caracteristică a lui Dumnezeu, cunoaştem implicit însăşi esenţa Fiinţei Divine. Această teorie, născută din păcatul mândriei, este în mod evident o erezie deosebit de gravă, iar Eunomiu şi adepţii lui sunt imediat combătuţi de Sfinţii Părinţi contemporani. Lupta cea mai puternică este dusă de Sfântul Vasile cel Mare, care scrie un întreg tratat contra lui Eunomiu, în care dezvoltă o frumoasă teorie despre cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu. Sfântul Vasile explică faptul că Dumnezeu nu poate fi cunoscut niciodată, de nici o creatură, nici de îngeri în esenţa Sa şi că singurul mod în care omul Îl poate descoperi este prin lucrările Sale. Iar ceea ce cunoaştem noi este puterea lui Dumnezeu, nicidecum esenţa Sa. Pentru că dacă Dumnezeu ar putea fi înţeles, ar însemna că este mărginit.

La fel cum un om este singurul care îşi cunoaşte propriile gânduri, şi nici un alt om nu i le poate afla decât din vorbele acestuia sau din lucrările pe care le face, la fel şi Dumnezeu nu poate fi cunoscut de oameni decât dacă se descoperă pe Sine sau dacă, uzând de raţiune, oamenii Îi deduc nemăsurata putere din minunăţia creaţiei Sale. Căci Dumnezeu este Singurul ce se poate cunoaşte pe Sine, complet, absolut, în toată profunzimea Sa infinită şi nici o creatură nu poate cuprinde pe cale raţională taina şi esenţa Dumnezeirii. Şi cum ar putea să o facă dacă omul - mică fărâmă de veşnicie - nu se cunoaşte nici măcar pe sine total, în profunzime? Ci tot Dumnezeu este Cel care îi cunoaşte toate ascunzişurile firii, toate trăirile, nevoile şi însuşirile pe care uneori omul nici măcar nu şi le bănuieşte.