Înţelepciune biblică: Inima, născătoare de blândeţe

"Spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu!" (Isaia 66, 2)

Omul blând este acela care reuşeşte să îşi biruie mânia sa şi care nu este străin de smerenie. Blândeţea este de multe ori asemănătoare cu smerenia, iar cel blând are întotdeauna sentimentul nevredniciei. Omul cuprins de această modestă şi binecuvântată stare este îngăduitor şi răbdător acceptând cu bucurie orice necaz pe care îl vede doar ca pe un simplu examem al vieţii. Opusul acestui om este cel cuprins de furie, de simţământul mândriei care îţi sugerează întotdeauna că doar tu ai dreptate. El este omul care nu iartă niciodată ofensele pentru că mânia îl acoperă şi îl înăbuşă aşa precum ciulinii acoperă sămânţa cea bună. Omul neclintit în smerenia lui este ca o stâncă puternică ce nicioadată nu poate fi mutată de furtună. Neclintirea blândeţii înseamnă răbdare, iar răbdarea este cea care atrage mila Domnului, este cea care atrage sălăşluirea Sfântului Duh şi mântuirea. Dacă inima omului este născătoare de blândeţe, atunci omul acela este de neînfrânt în războiul cu diavolii mâniei. Prin "cei care tremură la cuvântul Meu", Hristos Domnul ne descrie modelul omului drept şi sincer care niciodată nu este învins de ispite precum cea a minciunii. "Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura" (Mt. 5, 6). Dar oare de ce se vor sătura aceştia? Cu adevărat de dumnezeiasca dreptate pe care o vor gusta în Împărăţia lui Dumnezeu. Această dreptate divină este cea care îi loveşte şi pe cei mândri care socotesc că drept este aici a fi fericit, însă de multe ori ei nu sunt conştienţi de planul pedagogiei divine şi adună precum un bulgăre de zăpadă mult mai multă ură în inima lor. Diferenţa între fericirea de pe pâmânt şi fericirea divină este aceea că cea de aici este vătămată de necazuri, pe când cea din Ceruri este veşnică. Aşadar, să ne smerim pentru a fi fericiţi şi ridicaţi aşa cum şi Apostolul Petru ne învaţă: "Smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit" (I Petru 5, 6)