Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Întristarea spre pocăinţă

Înţelepciune biblică: Întristarea spre pocăinţă

Un articol de: Nicolae Drăgușin - 28 Iulie 2011

"Chiar dacă v-am întristat prin scrisoare, nu-mi pare rău (deşi mi-a părut rău); fiindcă văd că scrisoarea aceea, fie şi numai pentru un timp, v-a întristat. Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat spre pocăinţă; fiindcă după Dumnezeu v-aţi întristat, pentru ca să nu aveţi nici o pagubă din partea noastră." (II Cor. 7, 8)

Este vorba despre o scrisoare dojenitoare pe care Sfântul Apostol Pavel a trimis-o corintenilor, pricinuindu-le acestora mâhnire. Nu despre detaliile istorice va fi vorba aici, ci despre înţelesul expresiei "întristarea spre pocăinţă". Originalul grecesc foloseşte două cuvinte pentru ceea ce aici se numeşte "întristare": întristarea ca necăjire, mâhnire (lupeo) şi întristarea ca regret ce duce spre pocăinţă. Pe termen scurt ("numai pentru un timp") scrisoarea i-a necăjit (lucru regretat), dar pe termen lung corintenii s-au pocăit (motiv de bucurie).

Intuitiv vorbind, este riscant să aduci în discuţie probleme sensibile din trecut. Acest lucru poate da naştere resentimentelor. Totuşi, Apostolul este un bun cunoscător al tămăduirii spirituale. Potrivit exegetului James Reid, Sfântul Pavel dă definiţia adevăratei vindecări de un trecut traumatizant atunci când se poate vorbi deschis despre aceasta, fără a provoca durere. Adică atunci când oricine se poate juca cu degetul pe rană fără ca aceasta să se deschidă ("A ierta, dar a nu uita", cum se mai spune). Pavel se bucură nu pentru că au suferit, ci pentru că suferinţa i-a adus la pocăinţă (oamenii s-au întors împotriva păcatului, nu doar au regretat faptul de a fi păcătuit).