Înţelepciune biblică: Iubirea alungă frica

"În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica merge alături cu pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire." (I Ioan 4, 18)

Ideea principală este că iubirea şi frica sunt două trăiri (sentimente) total opuse. Mai mult, iubirea reprezintă leacul fricii. Cui îi este frică, să iubească! Cine iubeşte desăvârşit, nu cunoaşte frica.

Este interesant de observat că Sfântul Ioan, autorul acestei epistole care în întregimea ei are un tonus optimist, începe cu iubirea. Defineşte frica în raport cu iubirea şi nu invers. Este un mijloc pedagogic tipic creştin, fiind contraproductivă calea inversă (prin mustrare pentru a ajunge la virtute). Dacă acest principiu se aplică în viaţa socială, din raţiuni didactice totuşi, frica pare să explice mai bine ce este iubirea. Ioan ne spune că "frica merge alături cu pedeapsa". Ediţii mai vechi ale Bibliei traduc astfel: "în frică e suferinţă". Exegetul biblic Paul W. Hoon spune că frica ilustrează cea mai mare conştientizare a sinelui, prilejuită de ameninţările la care este supus. Altfel spus, în sentimentul fricii omul se repliază cel mai mult către sine, se închide în el însuşi. Primul remediu al fricii este eliminarea ameninţărilor care dau naştere fricii. Dar Sfântul Ioan aduce leacul iubirii. Ce face iubirea? Te deschide către celălalt, înlătură această preocupare nesănătoasă cu sinele propriu.

Temeiul iubirii aproapelui este iubirea faţă de Dumnezeu. Iubindu-L pe Dumnezeu nu ne mai este frică, căci gustăm din dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. Prin analogie, iubindu-ne fiecare aproapele, suntem încredinţaţi de buna lor intenţie faţă de noi. (Drd. Nicolae Drăguşin)