„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Înţelepciune biblică: Iubirea lui Iisus
"Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi vin la voi. Dacă M-aţi iubi, v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine." (Ioan 14, 28)
Mântuitorul îşi pregăteşte din timp ucenicii pentru plecarea Lui, dar îi bucură şi cu prevestirea revenirii. Totuşi, explicaţia pe care o dă Iisus, mai ales precizarea că "Tatăl este mai mare ca Mine", este cel puţin stranie, dacă nu aparent ieşită din context. Mai mult, de ce s-ar bucura ucenicii de plecarea Celui care I-au oferit viaţa şi pe care Îl iubesc cu toată fiinţa lor, Cel Care este totul pentru ei?! Oricât ar fi de mare iubirea, ea ofileşte în despărţire de sursa ei de hrană. Şi ce legătură este între plecarea lui Iisus şi faptul că "Tatăl este mai mare"?! Hristos este om care creşte şi se desăvârşeşte. Deşi unit cu dumnezeirea, Hristos-Omul creşte treptat până la unirea completă. Iar aceasta nu se poate face în condiţiile finităţii naturii şi fragmentării unităţii naturii umane survenite prin păcat. Prin naşterea Sa de bunăvoie şi moartea nevinovată pe cruce Hristos scoate natura umană de sub legea păcatului şi a morţii, consecinţa lui, pentru ca prin Înviere, Înălţare şi şederea de-a dreapta Tatălui, natura umană nemodificată şi nealterată să poată cuprinde şi să se unească deplin cu esenţa dumnezeirii. În acest sens, Tatăl este mai mare ca Iisus în măsura în care firea Lui umană nu era complet unită cu dumnezeirea. Trebuia trecut testul morţii pentru ca Persoana Fiului întreagă, trup, suflet şi dumnezeire, să se unească în mod desăvârşit în două naturi diferite ca structură şi cu voinţă proprie în persoana lui Iisus Hristos, Om complet şi Dumnezeu adevărat. După Înviere, cele două naturi devin unite complet, fără a se despărţi (ca la îngropare) şi fără a se contopi sau schimba. Astfel, având în vedere că unirea nu era completă, Iisus spune că "Tatăl este mai mare decât Mine". Iar ucenicii se bucură pentru aceasta. Pe de o parte, pentru că Îl iubesc pe El şi, pe de altă parte, că Iisus vine iarăşi. Iar această revenire a lui Iisus prin ei va fi deosebită de cea veche. Iisus revine pentru a se uni cu cel ce Îl iubeşte, pentru a se împărtăşi lui, pentru a se face una cu el. Prin Iisus, Care revine în fiecare zi în Liturghie, omul se uneşte cu dumnezeirea. Această unire nu se poate face decât prin cele comune. Căci, după cum explică Sfântul Grigorie Teologul, "este cu neputinţă celor care sunt în corpuri să se unească cu desăvârşire cu cele cugetate de minte, fără intermediul celor corporale". Prin elementele comune ale trupului şi sângelui, omul se uneşte cu ceea ce este străin de el, cu dumnezeirea, desăvârşindu-se. Căci "desăvârşirea spre care ne grăbim" este aceea de a fi "cu totul asemenea lui Dumnezeu, cuprinzători ai întregului şi singurului Dumnezeu" (Sfântul Grigorie Teologul). Iisus se duce la Tatăl pentru ca şi omul să vină la Tatăl. Iisus se uneşte complet cu dumnezeirea pentru ca şi omul să se unească cu dumnezeirea. Iisus este om complet, trup, suflet, voinţă umană şi Dumnezeu întreg pentru ca prin unirea cu El omul complet să poată ajunge dumnezeu întreg. (Alexandru Ulea) @ Aşteptăm propunerile dumneavoastră la adresa redacţiei şi la george.aniculoaie@ziarullumina.ro