„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Înţelepciune biblică: Jugul lui Hristos
"Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre, căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară." (Matei 11, 29-30)
Mântuitorul Hristos, în cuvântul către contemporanii Săi evrei, apelează la imaginea jugului pe care rabinii deseori o foloseau atunci când venea vorba despre Legea iudaică. Mai mult, păstrează încărcătura pozitivă a acestei imagini, dar mutându-i centrul de greutate asupra Sa. Mai mult decât atât, îndemnul "Luaţi" sugerează un schimb de juguri: jugul legii lăsat pentru jugul credinţei (al iubirii, al adeziunii personale la Hristos). Prima constatare este un fapt afirmat deseori în Evanghelii şi în scrierile Apostolilor: nimeni nu poate trăi în afara unei vasalităţi care obligă. Astfel, este întotdeauna benefic să o asumăm pe cea mai folositoare nouă. A doua constatare: "jugul lui Hristos" este luat întotdeauna prin liberă voinţă. Acesta este "bun". Instinctiv, mulţi ar crede că jugul este anevoios, ceea ce este fals; menirea lui fiind tocmai de a ajuta, de a nu fi el însuşi o greutate. Dar nu numai că jugul "e bun" (adică înlesneşte căratul poverii), dar însăşi "povara Mea este uşoară". Pe scurt, în Hristos nimeni n-are de ce să se teamă. Greu nu este purtatul poverii; grea este, în mod paradoxal, decizia de a schimba un jug cu altul. "Învăţaţi-vă de la Mine" este un îndemn care nu trimite atât la învăţătura lui Hristos, cât mai ales la viaţa Sa. El însuşi a dus jugul supunerii faţă de Tatăl pentru ca restul pământenilor să afle ce înseamnă acest lucru. A purta jugul însă este şi un semn al smereniei, care înseamnă negarea sinelui şi încredinţarea acestuia lui Hristos.








