„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Înţelepciune biblică: Lumea vegetală
"Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac!" (Isaia 40, 8)
Omul este lăsat de Dumnezeu să stăpânească "peste tot pământul" (Fac. 1, 28), să administreze natura înconjurătoare, aşa că el trebuie să vegheze la bunăstarea şi nepoluarea ei, să nu aibă un mod de viaţă distructiv, care ar putea afecta echilibrul ecosistemului, pentru că în acest cadru natural se desfăşoară viaţa fiecăruia. Folosind ca sursă de energie lumina, care este absorbită de clorofilă, plantele utilizează apa, dioxidul de carbon şi substanţele minerale pentru a produce compuşi organici şi a elibera oxigenul, care reîmprospătează atmosfera, deci plantele sunt necesare vieţuirii pe pământ. Natura înconjurătoare a însoţit omul de-a lungul istoriei, slujindu-l, căci plantele au fost utilizate pentru tratarea diferitelor boli, din lemnul copacilor s-au făcut şi încă se mai fac biserici, case, instrumente muzicale, florile sunt aduse în dar la diferite evenimente, iar pictorii au folosit multe motive florale în operele lor. De la profeţia Proorocului Isaia: "O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da" (Isaia 11, 1) a apărut în iconografie reprezentarea simbolică numită "Arborele lui Iesei", care reprezintă genealogia neamului după trup a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În multe pilde din Sfânta Scriptură, Hristos foloseşte exemple din lumea vegetală, referindu-Se la vie, smochin, sămânţă, crini ş.a. Omul credincios este "ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor" (Psalm 1, 3), iar natura poate fi şi sălaş al iubirii: "Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat. Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii" (Cântarea Cântărilor 1, 15-16); mireasa este comparată cu un crin, iar mirele cu un măr. Însă "tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui, ca floarea câmpului!" (Isaia 40, 6). Toţi oamenii să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate, trăind în armonie cu semenii lor şi cu natura, ca astfel să se poată bucura de cuvintele biblice: "Cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi; munţii şi colinele vor izbucni în strigăte de veselie înaintea voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme!" (Isaia 55, 12).