Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică : „Milă voiesc, şi nu jertfă“

Înţelepciune biblică : „Milă voiesc, şi nu jertfă“

Un articol de: Marius Gagea - 03 Feb 2011

"Că milă voiesc, şi nu jertfă, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot." (Osea 6, 6)

Iată voinţa lui Dumnezeu descoperindu-ne că preţuieşte mila noastră mai mult decât jertfele aduse fără dragoste! Cât de înălţător şi de puternic răsună cuvintele "milă voiesc, şi nu jertfă". Mila - pentru că este cea mai mare jertfă pe care o poate aduce omul înaintea Altarului Său, aşa cum se afirmă şi în cuvintele Sfintei Liturghii: "Mila păcii, jertfa laudei". Sentimentul milei, de care vorbeşte proorocul Osea vechilor evrei, ca şi în zilele noastre, trebuie să purceadă dintr-o inimă caldă, plină de iubire şi compasiune faţă de aproapele nostru. Noi, de altfel, vom fi judecaţi, la venirea lui Hristos, în funcţie de câtă milă, izvorâtă din dragoste sinceră, şi nu făţarnică, am dovedit aproapelui nostru (Mt. 25, 31- 46).

Aşadar, Dumnezeu cere din partea noastră să avem şi să ne încorporăm sentimentul milei ce trebuie să lucreze în noi şi în relaţiile cu semenii noştri, dar şi de a cunoaşte pe Dumnezeu ca fiind primul care face milă cu noi, de a intra în relaţie de iubire cu Acesta. Făcând milă cu aproapele nostru, noi ne asemănăm cu Dumnezeu, căci "El face să plouă peste cei drepţi şi peste cei păcătoşi".

Prin iubirea vie şi curată ce o nutrim Creatorului în sufletul nostru, se lucrează în mod neîncetat progresul către cunoaşterea Sa, neajungând niciodată la o plafonare a cunoaşterii lui Dumnezeu, căci formalismul provine din această plafonare, din stagnarea noastră de a-L mai căuta pe Dumnezeu. De aceea, în Vechiul Testament, formalismul din cultul public este combătut de mai mulţi prooroci, fiind asemănat cu "moartea" bucuriei sufleteşti de a-L întâlni pe Domnul Savaot.

Prin relaţia sinceră de iubire a lui Dumnezeu vom avea şi cunoaşterea Lui într-un mod personal, iar această cunoaştere a Sa în sufletul nostru trebuie să fie mai mare decât arderile de tot.

De aceea, faptele noastre, izvorâte din milă, ca manifestare a iubirii, trebuie făcute din inimă, nu din formalism sau pentru că aşa este tradiţia, pentru că nu vom avea nici o răsplată pentru efortul nostru către Împărăţia lui Dumnezeu.