„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Înţelepciune biblică : „Milă voiesc, şi nu jertfă“
"Că milă voiesc, şi nu jertfă, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot." (Osea 6, 6)
Iată voinţa lui Dumnezeu descoperindu-ne că preţuieşte mila noastră mai mult decât jertfele aduse fără dragoste! Cât de înălţător şi de puternic răsună cuvintele "milă voiesc, şi nu jertfă". Mila - pentru că este cea mai mare jertfă pe care o poate aduce omul înaintea Altarului Său, aşa cum se afirmă şi în cuvintele Sfintei Liturghii: "Mila păcii, jertfa laudei". Sentimentul milei, de care vorbeşte proorocul Osea vechilor evrei, ca şi în zilele noastre, trebuie să purceadă dintr-o inimă caldă, plină de iubire şi compasiune faţă de aproapele nostru. Noi, de altfel, vom fi judecaţi, la venirea lui Hristos, în funcţie de câtă milă, izvorâtă din dragoste sinceră, şi nu făţarnică, am dovedit aproapelui nostru (Mt. 25, 31- 46). Aşadar, Dumnezeu cere din partea noastră să avem şi să ne încorporăm sentimentul milei ce trebuie să lucreze în noi şi în relaţiile cu semenii noştri, dar şi de a cunoaşte pe Dumnezeu ca fiind primul care face milă cu noi, de a intra în relaţie de iubire cu Acesta. Făcând milă cu aproapele nostru, noi ne asemănăm cu Dumnezeu, căci "El face să plouă peste cei drepţi şi peste cei păcătoşi". Prin iubirea vie şi curată ce o nutrim Creatorului în sufletul nostru, se lucrează în mod neîncetat progresul către cunoaşterea Sa, neajungând niciodată la o plafonare a cunoaşterii lui Dumnezeu, căci formalismul provine din această plafonare, din stagnarea noastră de a-L mai căuta pe Dumnezeu. De aceea, în Vechiul Testament, formalismul din cultul public este combătut de mai mulţi prooroci, fiind asemănat cu "moartea" bucuriei sufleteşti de a-L întâlni pe Domnul Savaot. Prin relaţia sinceră de iubire a lui Dumnezeu vom avea şi cunoaşterea Lui într-un mod personal, iar această cunoaştere a Sa în sufletul nostru trebuie să fie mai mare decât arderile de tot. De aceea, faptele noastre, izvorâte din milă, ca manifestare a iubirii, trebuie făcute din inimă, nu din formalism sau pentru că aşa este tradiţia, pentru că nu vom avea nici o răsplată pentru efortul nostru către Împărăţia lui Dumnezeu.