Înţelepciune biblică: Nebunia cea bună şi nebunia cea rea

"Fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni." (I Petru 4, 7)

În Biblie vedem cum regele David, pentru a-şi salva viaţa, s-a prefăcut a fi nebun în faţa regelui Achiş "făcând năzdrăvănii şi scriind pe uşi; mergea în mâini şi lăsa să-i curgă balele pe barbă" (I Regi 21, 13). Sfinţii nebuni pentru Hristos se lepădau de lume, simulând nebunia; Sfântul Apostol Pavel spune: "Noi suntem nebuni pentru Hristos" (I Corinteni 4, 10).

Dacă oamenii nu sunt credincioşi, ies de sub rânduiala lui Dumnezeu şi nu merg la biserică, duhurile rele pot pune stăpânire pe ei, aducându-le diferite necazuri sau boli. Îndepărtarea de credinţă este "nebunie înaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 3, 19) căci "zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu!" (Psalm 13, 1), iar omul se poate îmbolnăvi psihic, căpătând o comportare neobişnuită, făcând multă tulburare, devenind chiar un pericol public, în acest caz fiind necesară internarea lui într-un ospiciu. Aşa cum Hristos a izgonit duhurile rele din cei demonizaţi, numai rugăciunile Bisericii mai pot salva sufletele acestor nefericiţi.

Unii oameni nu înţeleg anumite lucrări ale Domnului, pentru că "omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă" (I Corinteni 2, 14), iar "înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi" (I Corinteni 2, 6), spune Sfântul Apostol Pavel.

Împlinind poruncile biblice, omul poate fugi de rău, devenind mai înţelept, căci prin înţelepciune "a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul" (Pilde 8, 35).