Înţelepciune biblică: Nejustificarea ilogicului

"Greşalele cine le va pricepe?" Psalm 18, 13

Spre deosebire de "greşeală", "greşala" nu se referă doar la caracterul involuntar al unei fapte, ci cuprinde şi dimensiunea spirituală a căderii reprezentate de păcat. Acesta nu este doar o scăpare, un act involuntar sau nedorit. Păcatul este înainte de toate un lucru ilogic, nenatural. Existenţa lui nu se poate explica. Se pot găsi explicaţii sau circumstanţe atenuante pentru producerea lui, dar niciodată o acţiune păcătoasă nu va putea avea un suport logic. Deşi toate societăţile decadente încearcă justificarea şi argumentarea păcatului ca stil de viaţă normal, acesta nu se va putea realiza, rezultatul fiind doar progresia spre dezintegrare a societăţii respective. De aceea, întrebarea psalmistului este una retorică, el însuşi având experienţa păcatului pe care l-a săvârşit, dar pe care nu şi l-a justificat şi nu l-a recunoscut ca pe o componentă naturală a vieţii sale, ci, dimpotrivă, l-a mărturisit ca pe ceva rău şi ilogic, pocăindu-se pentru el.

Această gândire şi atitudine trebuie să o aibă fiecare om. Ca fiecare om care păcătuieşte, Adam a încercat justificări după făptuirea păcatului. El a dat vina pe Eva şi Eva pe şarpe. Ei intuiau că totul trebuie să aibă un sens, să existe o logică, pentru că aşa au fost creaţi. Ei nu şi-au dat seama că prin căutarea unei logici a păcatului se îndepărtează şi mai tare de Dumnezeu, de Adevărata Raţiune. De aceea, deşi fiecare om săvârşeşte păcatul, el niciodată nu trebuie să se justifice pentru el. Neîndreptăţirea pentru păcat este primul pas spre renaştere. Păcatul trebuie tratat ca atare: o "greşeală" care nu are explicaţie. Un fapt care, deşi s-a petrecut, nu este logic şi tocmai de aceea nu ar trebui repetat. După căderea în păcat, omul trebuie să îl uite ca pe ceva ilogic, evitând circumstanţele care l-ar putea favoriza. Ruminarea lui nu va aduce decât angoasă şi instabilitate emoţională. După ce ne împiedicăm şi cădem, ne ridicăm şi mergem mai departe, fără a ne gândi mereu la aceasta, decât în măsura în care putem evita ulterior repetarea acestui fapt. Atitudinea faţă de păcat este asemănătoare: o cădere ilogică, nemotivată, nu trebuie să împiedice mersul înainte, urcarea tot mai sus pe treptele mântuirii.