„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Înţelepciune biblica: Neputinţa oamenilor şi putinţa Lui Dumnezeu
"Şi Iisus a răspuns: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu." (Luca 18, 27)
Iisus a venit pe pământ şi a propovăduit o învăţătură nouă. Mântuirea adusă de Iisus Hristos însă nu se obţine prin ritualuri de purificare sau reţete de viaţă veşnică. Iar acest lucru poate fi debusolant. Omul drept vrea să facă ce i se cere în mod concret. Dreptatea lui nu poate veni decât prin ţinerea legii, indiferent care ar fi ea, lege să fie. Omul nedrept, păcătos, ştie de starea sa prin raportarea la o normă, la o lege. El ar prefera să nu existe legea care să-l condamne, care îl acuză şi îl desparte de normal şi corect, dar care îl poate proteja în alte situaţii, îl poate îndreptăţi. Hristos însă nu aduce o lege nouă. El ştie că toţi oamenii, indiferent că se socotesc drepţi sau nu, toţi sunt păcătoşi. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu coboară la om, Hristos propovăduieşte o viaţă nouă în El. Aceasta nu este bazată pe reguli sau legi. Deşi se vorbeşte despre legea iubirii adusă de Hristos, aceasta nu este propriu-zis o lege. Ea nu se poate cuantifica sau obiectiva în mod specific. Ea nu diferenţiază între bogat sau sărac, între femeie sau bărbat, alb sau negru, copil sau adult, mic sau mare. Nimic din ceea ce este dat, din ceea ce omul primeşte prin naştere sau mai târziu nu este prin sine bun sau rău. Omul însă le poate folosi în mod bun sau nu, raportarea lui faţă de ceilalţi dă caracterul de bine sau de rău al acţiunilor sale. "Totul este permis, dar nu totul este de folos (I Cor. 6, 12)." Această nouă abordare pe care o aduce Hristos cere o schimbare fundamentală în modul de a gândi şi de a fi al omului. Acesta trebuie să înţeleagă natura, să simtă rosturile creaţiei, să-L cunoască pe Dumnezeu. Astfel, printr-o corectă raportare la ceea ce este, omul se poate împlini, se poate mântui. Dar, a şti totul şi a te raporta la totul în raport cu totul este imposibil pentru fiinţa umană limitată, pentru omul circumcis, pentru această fiinţă îndesată în aproximativ 1,5-2 m de piele. De aceea, doar prin unirea cu Dumnezeu, cu proprietăţile naturii Lui necreate, omul se poate cunoaşte cu adevărat pe sine şi pe ceilalţi, poate acţiona corect faţă de toate şi de toţi. Doar prin Dumnezeu care este (Ieş. 3, 14) toate sunt cu putinţă, doar prin Dumnezeu omul poate fi.