Înţelepciune biblică: Nimic nu rămâne ascuns

"Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă." (Matei 5, 15)

Acest verset vine să completeze ideea celui de dinainte: "Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă" (Mat. 5, 14). Ucenicii sunt lumina, se referă aici la lumina cunoaşterii pe care aceştia sunt datori să o răspândească în întreaga lume. În ciuda faptului că în momentul predicii apostolii nu erau cunoscuţi încă nici în ţara lor, misiunea ce le fusese încredinţată era de a vesti tuturor neamurilor, din toate cele patru zări, adică întregii lumi. Căci Hristos nu s-a făcut om şi a venit în lume doar pentru localnicii teritoriilor unde a propovăduit, El nu a rostit predicile sale pentru ca la scurt timp după aceasta totul să fie dat uitării. Ci, din contră, pentru ca mesajul adus de El în lume să nu se piardă, a aprins făclie, adică, a instruit câţiva oameni aleşi dintre cei care I-au fost în preajmă pentru ca, punându-I în sfeşnic, adică trimiţându-i la propovăduire să transmită lumina Evangheliei tuturor neamurilor. Acelaşi verset uşor modificat se regăseşte şi la evanghelistul Luca, în cadrul pildei semănătorului: Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşază în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. (8, 16-17) Al doilea verset constituie o explicare a celui dintâi, respectiv că lumina cunoaşterii, a Evangheliei, nu va putea fi ascunsă, cuvintele lui Dumnezeu fiind menite să se facă cunoscute tuturor oamenilor, căci nimic nu poate sta ascuns la nesfârşit.