Înţelepciune biblică: Omul „căldicel“

"Ştiu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, dacă ai fi rece sau fierbinte! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici fierbinte, am să te vărs din gura Mea." (Apoc. 3, 15-16)

Acestea sunt cuvintele pe care Hristos le adresează Bisericii din Laodiceea. Apocalipsa reprezintă ultima carte a Sfintei Scripturi. A fost scrisă la sfârşitul primului veac creştin de către Sfântul Evanghelist Ioan, în plină persecutare a creştinilor. Era o carte de consolare şi plină de speranţă, confirmată de iubirea Providenţei, dar foarte dificil de interpretat. Pentru Evanghelist nu se poate vorbi de o cale de mijloc, despre vreo posibilitate a compromisului. În vremurile de atunci, creştinul trebuia să aleagă ori între cultul lui Hristos, ori între cultul împăratului. Dar astăzi ce ne (mai) spun aceste cuvinte? Că lui Dumnezeu nu-I place indiferenţa. Riscul libertăţii de care ne bucurăm astăzi, spre deosebire de perioada persecuţiilor în care creştinul se situa de partea lui Hristos sau de partea împăratului lumesc, este acela că favorizează indiferenţa. Ura sau iubirea sunt două exprimări ale voinţei şi ale inimii, iar prin aceste cuvinte Hristos li se adresează. Dacă omul face o alegere necesară între a fi cald sau a fi rece, alegerea decisivă o face Hristos. Hristos nu ne mai alege însă dacă noi înşine nu facem o alegere, preferând indiferenţa. De exemplu Sfântul Apostol Pavel a ales în mod necesar "să fie rece", dar decisiv a fost când Hristos "l-a ales să fie cald". Cei mai mulţi sfinţi însă au ales de la bun început să fie fierbinţi (asemenea Evanghelistului Ioan). Cum şi de ce alege Hristos pe cei reci să fie fierbinţi face parte din lucrarea Sa tainică. Sigură pentru om este alegerea pentru Hristos.