Înţelepciune biblică: Omul duhovnicesc, omul comun

"Iar omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci sunt pentru el nebunie şi nu le poate înţelege pentru că ele se judecă duhovniceşte. Dar cel duhovnicesc le judecă pe toate, iar el nu este judecat de nimeni, (15) "căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-l înveţe pe el?" Noi însă avem gândul lui Hristos." (I Cor. 2, 14-16)

***

Probabil că pentru a înţelege mai bine mesajul, potrivită ar fi lectura fragmentului cuprinsă între versetele 9 şi 16. Acest fragment ilustrează ceea ce înseamnă credinţa în Hristos pentru Apostolul Pavel. Chiar şi aşa, versetele de mai sus rămân misterioase. Ceea ce sare în evidenţă este deosebirea între "omul firesc" (v. 14) şi "omul duhovnicesc" (v. 15). Putem deduce că acest "om firesc" este, de fapt, cel neduhovnicesc, comun. Al doilea lucru este impresia puternică de asemănare (similitudine) între "Duhul lui Dumnezeu" (v. 14) şi "gândul Domnului" (v. 16). De aici, ne putem gândi că ceea ce face diferenţa între "omul firesc" şi "omul duhovnicesc" este chiar "Duhul lui Dumnezeu", adică Sfântul Duh. Dobândirea Sfântului Duh înseamnă dobândirea unor daruri spirituale. Prin urmare, aceste daruri nu pot fi înţelese decât de "omul duhovnicesc". Un cuvânt problematic este "a judeca". În contextul gândirii Sfântului Pavel ar fi greşit să înţelegem acest verset ca insinuând că "omul duhovnicesc" se situează deasupra judecăţii. Exegetul Clarence Tucker Craig opinează că originalul grecesc înseamnă, mai degrabă, "a investiga, a examina". Şi tot el spune că aici este vorba de ceea ce Pavel a respins în repetate rânduri: investigarea de la premise greşite. Darurile lui Dumnezeu nu pot fi înţelese decât de cel care le-a primit. Pentru ceilalţi, "ele sunt nebunie". (Nicolae Drăguşin)