Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Omul, principiu al creaţiei

Înţelepciune biblică: Omul, principiu al creaţiei

Un articol de: Paula Drăgan - 30 Aprilie 2010

"Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat asupra lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul întru suflet viu." (Fac. 2, 7)

Cartea Facerii cuprinde două relatări asupra creaţiei omului. Prima are în centru universul ca întreg. Centrul celei de-a doua este omul - omul ca principiu al creaţiei. Versetul de mai sus reprezintă nucleul acestei relatări.

Astfel, în acest verset se găseşte chintesenţa viziunii biblice asupra omului (sau, în termeni de specialitate, antropologia creştină). Foarte multe din cele care s-au spus despre om (în celelalte scrieri ale Sfintei Scripturi, ale Sfinţilor Părinţi şi ale altor învăţaţi) reprezintă comentarii, interpretări ale acestui fragment.

Aflăm că Dumnezeu "l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ şi a suflat asupra lui suflare de viaţă". Cu alte cuvinte, omul a fost făcut din trup ("ţărână din pământ") şi suflet ("suflare de viaţă"). Această viziune diferă radical de multe curente filosofice ale timpului (platonism, gnosticism, neoplatonism, origenism) care tindeau să considere trupul o realitate secundară în raport cu sufletul, "o închisoare a sufletului". Viziunea creştină se opune însă şi materialismului (prezent mai ales în vremurile noastre) care percepe omul doar ca pe o realitate exclusiv fizică, biologică.

Pe urmele Părinţilor Bisericii (mai ales Sfinţii Grigorie de Nyssa, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin), Jean-Claude Larchet spune că omul reprezintă frământătura trupului şi a sufletului; nici trupul şi nici sufletul nu pot exista independent unul de celălalt. Despărţirea celor două la moarte este temporară; la Judecata de Apoi toţi cei adormiţi vor învia în trupurile pe care le-au avut.

"Ţărâna din pământ" nu înseamnă că trupul este netrebnic; sintagma este un semn al puterii divine şi o sugestie a faptului că în om se află elementele din care a fost alcătuit universul (omul ca microcosmos).