Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Pocăiţi-vă!

Înţelepciune biblică: Pocăiţi-vă!

Un articol de: Nicolae Drăgușin - 02 Aug, 2010

"Şi zicând: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor" (Matei 3, 2)

Aceste cuvinte rezumă întreaga învăţătură a Sfântului Ioan Botezătorul. Ioan este înfăţişat de evanghelişti ca făcând două lucruri: botezând şi învăţând. Or, conţinutul învăţăturii sale stă, potrivit aceloraşi evanghelişti, în cuvintele de mai sus.

Puţine la număr, acestea vădesc însă o adâncime care merită explorată. Primul cuvânt esenţial în înţelegerea mesajului este "s-a apropiat". Ce înseamnă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor: a venit deja sau urmează să vină? Teologul grec Stelian Karavidopoulos consideră că aici se evidenţiază două dimensiuni ale Împărăţiei lui Dumnezeu: prezentă (actuală) şi viitoare (ulterioară). Acestea două definesc concomitent Împărăţia cerurilor. Pe de o parte, ea a venit deja odată cu întruparea lui Hristos, iar pe de altă parte, urmează să se instaureze la Judecata de Apoi.

Tensiunea între "deja" (dimensiunea prezentă, mesianică) şi "nu încă" (dimensiunea viitoare, eshatologică) este definitorie pentru creştinism pentru că ne face să pătrundem sensul acestei lumi. Viaţa noastră se desfăşoară între prima venire ("deja") şi cea de-a doua ("nu încă"). Păcatul a fost biruit la prima venire, însă biruinţa oamenilor nu se va produce decât la Judecata de Apoi (a doua venire hristică), când cei drepţi îşi vor primi răsplata, iar cei păcătoşi pedeapsa. Libertatea omului, înţeleasă ca voinţă de a lupta cu păcatul, nu are sens decât în interiorul acestui interval.

Orice dezechilibru între "deja" şi "nu încă" favorizează excesele. Insistenţa pe "deja" (adică Împărăţia lui Dumnezeu care a venit) a dat naştere utopiei, adică a credinţei că fericirea poate fi realizată pe acest pământ. Utopia uneori a fost doar visată, alteori însă aplicată în sisteme politice (de exemplu, în secolul XX). Din această străduinţă a izvorât multă suferinţă.