Înţelepciune biblică: Postul trebuie săvârşit în taină şi cu bucurie

"Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor." (Matei 6, 16)

Vorbind despre post, Mântuitorul nu se referă la posturile publice ale iudeilor, ci la cele particulare, pe care iudeul le ţinea de bunăvoie, spre lauda lui Dumnezeu, aşa cum au făcut adesea Moise, Ilie şi profeţii în general, apoi, mai târziu, Sfântul Ioan Botezătorul şi Însuşi Iisus Hristos. Dar Sfânta Evanghelie după Matei arată, în alt loc (cap. 23) că, în timpul Mântuitorului, iudeii, mai ales fariseii, nu mai ţineau postul aşa cum îl prescriau legea şi profeţii - adică nu-l asociau cu gânduri şi simţăminte curate şi cu fapte de caritate - ci ei ţineau numai forma din afară a postului, adică umblau desculţi, nespălaţi, îşi puneau cenuşă în cap, se culcau pe sac, dar uitau tocmai ce este mai de seamă, ce are valoare religioasă şi morală: sufletul înflorit de gânduri alese şi fapte de binefacere pentru aproapele.

De aceea, în Predica de pe Munte, când vorbeşte despre post, Mântuitorul vizează în mod special pe farisei, postul lor pornind dintr-o cunoştinţă întinată, din interes egoist, din intenţia de a specula neştiinţa şi buna-credinţă a poporului. Prin post ei nu căutau să se umilească înaintea lui Dumnezeu, ci voiau să fie văzuţi şi căutaţi de oameni. De aceea, Mântuitorul spunea despre unii ca ei că, după ce şi-au ajuns această ţintă (adică lauda de la oameni), ei nu mai pot să aştepte plata şi de la Dumnezeu. Iar după ce a condamnat felul făţarnic de a posti al fariseilor, Mântuitorul dă învăţătura Sa cea nouă despre post: "Iar tu când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală". Aşadar, Domnul nostru Iisus Hristos vrea să arate că postul aşa cum îl ţineau fariseii, cu nespălarea feţei şi cu neîngrijirea părului, este un obicei iudaic făţarnic şi de nici un folos, căci noi nu postim pentru lume, ci pentru Dumnezeu. Deci noi, care postim pentru Dumnezeu, se cuvine să ne îngrijim corpul în timpul postului, ca şi cum n-am posti, "pentru ca să nu arătăm oamenilor că postim, ci Tatălui nostru celui care este întru ascuns…".