Înţelepciune biblică: Puşculiţa duhovnicească

"Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai prin credinţă" (Iac. 2, 24).

Marea şi dumnezeiasca milă a lui Dumnezeu, prin harul dăruit nouă de Sus, este cea care ne aduce mântuirea, însă acest har primit în dar nu este niciodată de-ajuns, căci Dumnezeu doreşte ca desăvârşirea mântuirii noastre să fie făcută din propria noastră dorinţă, prin liberul nostru arbitru. De aceea, trebuie ca desăvârşire a mântuirii să conştientizăm mai întâi darul primit, iar mai apoi să îl punem în valoare prin săvârşirea faptelor bune, prin împlinirea faptelor credinţei. Cele două lucruri importante, harul manifestat prin credinţă şi faptele bune sunt cele două aripi prin care omul are posibilitatea să îşi înalţe sufletul său către ceruri. Dacă una dintre acestea două lipseşte, omul nu poate înainta în credinţă, căci se află atunci ca într-o barcă unde se vâsleşte doar cu o singură vâslă. Ne întrebăm însă adesea când sau cum să valorificăm darul sau cui să se adreseze faptele noastre bune. Însuşi Hristos Domnul ne învaţă atunci când ne cheamă să primim şi să moştenim Împărăţia pregătită nouă astfel: "Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit" (Mt. 24, 35). Amintindu-ne deseori de cei flămânzi, însetaţi şi străini care se află în jurul nostru vom agonisi în puşculiţa noastră duhovnicească economiile pentru Împărăţia Cerurilor, capitalul duhovnicesc necesar pentru averea Cerească "unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură" (Mt. 6, 20). Sfinţii Apostoli ne învaţă că tot ceea ce ne poate îndreptăţi înaintea Domnului sunt harul din partea lui Dumnezeu, pe de o parte, şi credinţa din partea omului, pe de altă parte, însă nu credinţa deşartă, căci pe aceasta o au şi demonii, ci "credinţa care este lucrătoare prin iubire" (Gal. 5, 6). Faptele bune au un rol hotărâtor în lucrarea mântuirii noastre, căci săvârşirea lor este şi unul dintre scopurile cu care a fost creat acesta, aşa cum ne învaţă şi Sfântul Apostol Pavel: "Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele." (Efes. 2, 10).