Înţelepciune biblică: Recunoştinţa faţă de Dumnezeu

"Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi." (I Tesaloniceni 5, 18)

Pentru fiecare nouă zi putem mulţumi lui Dumnezeu, iar diversele situaţii ale vieţii pot fi oportunităţi de a-L lăuda pentru purtarea Lui de grijă, pentru binefacerile şi implicarea Lui în viaţa noastră, mulţumindu-I "totdeauna pentru toate" (Efeseni 5, 20), căci Lui Îi datorăm totul.

Recunoştinţa este o virtute, un sentiment nobil, o exprimare a credinţei noastre şi o formă de bucurie ca răspuns la bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de om prin toate darurile Sale.

Lipsa de recunoştinţă a omului faţă de Dumnezeu este o dovadă de mândrie, nepăsare, neglijenţă. Chiar şi animalele sunt recunoscătoare. Sfântul Gherasim a scos un ghimpe din laba unui leu, care l-a slujit apoi pe sfânt până la sfârşitul vieţii. Ceea ce animalele fac din instinct, oamenii trebuie să facă din conştiinţă şi credinţă, fiind recunoscători Domnului prin rugăciune şi fapte bune.

Deci "să mulţumim Domnului", după cum ne îndeamnă preotul la Sfânta Liturghie, lăudându-L pentru tot ajutorul primit "că în veac este mila Lui" (Psalmul 135, 1).