Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Rugăciunea în ascuns

Înţelepciune biblică: Rugăciunea în ascuns

Un articol de: Marius Adrian Călin - 19 Noiembrie 2010

"Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie." (Matei 6, 6)

De la început trebuie menţionat faptul că rugăciunea este de două feluri: rugăciunea în comun, cea în care credincioşii se strâng în numele lui Dumnezeu, cum facem noi astăzi în Biserică pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu şi pentru a-I aduce laudă, dar şi rugăciunea particulară, cea pe care o facem în casele noastre, rugăciunea în care mintea urcă către Dumnezeu. În versetul de mai sus, Mântuitorul Hristos, în celebra "Predică de pe munte", ne dă exemplul rugăciunii smerite, exemplul rugăciunii care să ne înalţe cu adevărat către Cer, şi nu aşa cum facem noi deseori, o rugăciune care ne coboară în cele mai de jos ale pământului din cauza mândriei şi a slavei deşarte care ne luptă în timpul ei. Fie că ne rugăm cu fraţii, adică rugăciunea în comun, fie că ne rugăm singuri, trebuie să ne obişnuim să facem aceasta cu simţirea, şi nu din obişnuinţă. Dacă ne rugăm trebuie să ne lepădăm de toate ca să moştenim totul. Dacă ne rugăm trebuie să ne retragem "în ascuns", pentru că numai aşa vom putea doborî patima şi ne vom izbăvi de păcate. Rugăciunea în ascuns este o ascundere de patimi, de păcate, dar nu în sens propriu, ci în cel duhovnicesc. A te ascunde în cămara ta este momentul în care începi cu adevărat lupta cu cel nevăzut, căci acesta, diavolul, strecoară în minte multe gânduri pentru a schimba macazul inimii bune ce vrea să îl primească pe Domnul Hristos. Trebuie să înţelegem şi faptul că de multe ori demonii ne strecoară gânduri pentru a ne ruga depărtându-se singuri de bunăvoie pentru a ne crea impresia că i-am biruit, dar fac asta ca să ne înşele că noi singuri prin puterea rugăciunii noastre i-am biruit. Trebuie aşadar să fim cu luare aminte la timpul rugăciunii şi să ne aducem aminte de cuvintele Sfântului Marcu Ascetul, care spune: "Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-Şi aducă aminte de tine".