Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Să luăm aminte în fiecare clipă la starea sufletului nostru!

Înţelepciune biblică: Să luăm aminte în fiecare clipă la starea sufletului nostru!

Un articol de: Daniela Ciobanu - 08 Martie 2010

„Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.“ (I Cor. 10, 12)

Când ne luăm crucea şi urmăm lui Hristos, să nu uităm că drumul ce ni se aşterne înainte nu va fi unul uşor, că ispitele se vor înmulţi şi că vom fi încercaţi la fiecare pas. Trebuie să luăm deci aminte în fiecare clipă la starea sufletului nostru, priveghind şi rugându-ne neîncetat. Se întâmplă adesea ca în momente de răgaz să ne simţim tari, încrezându-ne în forţele noastre, să ne vedem poate curăţia comparându-ne cu alţii şi, în loc să ne smerim, să ne mândrim cu asta, să spunem că noi cu adevărat pe toate le-am face pentru Hristos. Dar, de cele mai multe ori, nici nu terminăm de spus în gândul nostru vorbele de mândrie, că imediat ne vedem loviţi de rele şi începem să deznădăjduim, să cârtim împotriva lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Sfântul Ioan Scărarul ne învaţă: „Închide dar uşa la cămara trupului tău si uşa la sunetul limbii tale, iar înlăuntrul tău, poarta duhurilor. Întocmit la adânc întru aşa chip, ia seama de sus şi atunci vedea-vei cum şi când, de unde şi câţi şi în ce fel se silesc furii să vină sa-ţi răpească poama viei tale celei duhovniceşti“. Căci, într-adevăr, diavolul nu scapă niciodată momentul să distrugă tot ceea ce omul cu ajutorul lui Dumnezeu a clădit bun în sufletul său. Trezvia minţii este singura care permite omului să ia aminte neîncetat la cele ce se petrec în mintea şi inima lui şi să nu lase niciodată gândurile necurate să îi pătrundă în suflet şi să-l întineze. Nici atunci când ni se pare că stăm neclintiţi în credinţă nu trebuie să ne culcăm pe o ureche şi să ne lăsăm pradă uşoară diavolului, ci să punem strajă neadormită pentru ca nu cumva, ispitiţi fiind, să cădem. Şi să nu uităm mai ales că, precum spune şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, „trezvia noastră n-are nici o putere fără Iisus“ şi neîncetat să chemăm numele Său prin rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“.