Înţelepciune biblică: Să nu ne mândrim cu cele lumeşti

„Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte, şi înaintea Domnului vei afla har.“ (Eclesiasticul 3, 18).

Ce mare pildă de smerenie ne-a dat Hristos când, Dumnezeu fiind, a primit să se facă om şi să pătimească pentru noi şi pentru mântuirea noastră. Şi nu orice moarte, ci pe cea mai înjositoare - moartea pe cruce. Cine poate fi mai mare ca Dumnezeu ca să pretindă că nu se poate smeri pe sine pentru nimic? Sfântul Ioan Gură de Aur ne învată: „Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune, şi totuşi nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: «Cu nimica pe mine nu mă ştiu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine» (Cor. 4, 4). Şi iarăşi: «Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu» (Tim. l, 15)“.

Dacă omul ar conştientiza nimicnicia sa, atunci cu siguranţă ar înţelege că pentru nimic din cele lumeşti nu se cade să ne mândrim. Când omul îndrăzneşte să facă vreo comparaţie în viaţa sa, nu cu fraţii săi ar trebui să se compare şi să creadă astfel că este cu ceva mai bun decât ei, ci să privească spre Hristos şi abia atunci va înţelege cât de mic şi de neînsemnat este. Şi mai mult încă, toate câte le avem bune în viaţa noastră nu le-am obţinut prin singură truda noastră pentru a ne mândri cu ele, ci tot Dumnezeu s-a milostivit pentru ca noi să le putem avea. De aceea, cu cât va avea cineva mai multe şi va fi mai mare printre fraţii săi, cu atât trebuie să vadă în aceasta îngăduinţa şi mila cea mare a lui Dumnezeu şi să dea slavă Lui. Căci dacă faptele cele bune şi dreapta cugetare înalţă pe om, mândria strică tot şi îl afundă în asemenea fel cât să se coboare mai jos decât se afla la început. Pentru a afla har înaintea lui Dumnezeu să luăm deci aminte la cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos care ne îndeamnă: „Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre“. (Mat. 11, 29).