Înţelepciune biblică: „Să vă iubiţi unul pe altul“

"Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu." (Ioan 15,12)

Iubirea este cea care menţine ,,legătura" duhovnicească cu Dumnezeu, şi se bucură a fi una dintre cele trei virtuţi teologice alături de credinţă şi nădejde. Are dreptul de a fi o poruncă: ,,Aceasta este porunca Mea", deoarece din iubire Dumnezeu l-a făcut pe om, pentru ca noi să ne bucurăm de toate frumuseţile pe care ni Le-a pregătit. Să iubeşti pare a fi o faptă uşoară de îndeplinit, dar ea este plăcută lui Dumnezeu numai atunci când este lipsită de orice aşteptare. Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toată inima, a răbda îndelung, a fi cu îngăduinţă şi a folosi lucrurile cu dreapta judecată (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Cu ajutorul iubirii, viaţa noastră are un echilibru, deoarece, judecând din perspectivele ei, gândul rău nu poate pătrunde. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca noi să existăm (motivele ştiute numai de El), noi îi putem mulţumi prin simpla noastră putere de ,,a iubi" (a iubi viaţa, a-l iubi pe aproapele nostru, a iubi rugăciunea). Din iubire Dumnezeu ne cheamă la El, pentru a îndeplini anumite "sarcini", şi din iubire pentru El, noi trebuie de fiecare dată să răspundem chemării Lui.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: "Cel ce iubeşte pe Dumnezeu preţuieşte cunoştinţa Lui mai mult decât toate cele făcute de El şi stăruieşte pe lângă ea neîncetat cu mare dor. Precum lumina soarelui atrage ochiul cel sănătos, aşa şi cunoştinţa lui Dumnezeu atrage spre sine în chip firesc mintea curăţită prin dragoste. Dragostea se face cunoscută nu numai prin dăruirea de bani, ci cu mult mai mult prin împărtăşirea cuvântului lui Dumnezeu şi prin slujirea trupească."

Să folosim rugăciunile ca înaintare spre Domnul şi răstignirea Mântuitorului să rămână dovada vie a iubirii Lui pentru oameni.