Înţelepciune biblică: „Secretul“ creştinului: bucuria întru Domnul

"Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă." (Filipeni 4, 4)

În societatea contemporană se fac auzite vocile unor cercetători şi savanţi care susţin că au descoperit "secretul" prosperităţii omului, secret ce a fost ştiut în vechime doar de o anumită elită a umanităţii. Acest secret poartă denumirea ştiinţifică de "Legea atracţiei". Conform acestei legi existente în Univers, mintea omului are puterea decizională. Ea funcţionează ca un magnet ce atrage din Univers binele sau răul. Dacă omul "gândeşte pozitiv", mintea sa va transmite către Univers anumite unde şi, astfel, va primi tot ceea ce-şi doreşte, important fiind ca în permanenţă omul să-şi inducă prin gânduri şi imaginaţie o stare de bine, de mulţumire, de bucurie şi fericire şi niciodată să nu se lase copleşit de vreun sentiment contrar. Prin mintea sa, omul se face creatorul propriului univers, doar dacă va avea în minte în permanenţă ceea ce-şi doreşte, şi nu ceea ce nu-şi doreşte sau ceea ce îl îngrijorează, cum se întâmplă în mod obişnuit. Căci omul atrage spre sine ceea ce are în minte şi ceea ce simte.

Însă acest "secret" ce îmbracă astăzi haina ştiinţifică, pentru a i se conferi credibilitatea necesară, nu face decât să reediteze, dar în alţi termeni şi din perspectivă atee, mesajul scripturistic bimilenar, un mesaj al bucuriei născute din taina Învierii. Viaţa creştinului este una hristocentrică, iar bucuria sa îi vine prin şi în Hristos, şi nu prin puterea minţii sale autonome. Dintotdeauna creştinul a fost îndemnat să se "bucure", deoarece deznădejdea, angoasa, tristeţea, depresia sunt lucrări ale diavolului, care se fac simţite acolo unde lipseşte Dumnezeu. El este dator să lupte contra acestora "prin rugă cu mulţumire", căci astfel dobândeşte "pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte toată mintea" (Filip. 4, 7). Vedem că ceea ce vine de la Dumnezeu covârşeşte ceea ce poate face omul prin mintea sa. Sfântul Apostol Pavel, inspirat de Dumnezeu, ne-a scris acest secret acum două milenii: "Nu vă împovăraţi cu nici o grijă" ( Filip. 4, 6), continuând "câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul" (Filip. 4, 8).