"Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." (II Petru 3, 16)
Sfânta Scriptură simbolizează felul prin care Dumnezeu grăieşte oamenilor. În viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfânta Scriptură reprezintă cea de-a doua cale de cunoaştere a lui Dumnezeu. "Deoarece nu prin scrieri, ci prin lucruri a voit Dumnezeu să înveţe firea oamenilor. Ce înseamnă prin lucruri? Prin intermediul creaţiei însăşi…." ("Erminia Duhului") Motiv pentru care Solomon afirmă: "Căci din mărimea şi frumuseţea făpturilor poţi să cunoşti bine, socotindu-te, pe Cel Care le-a zidit." (Înţelepciunea lui Solomon 13, 5), iar Sfântul Atanasie cel Mare relatează: "Numai cei care şi-au pierdut raţiunea neagă existenţa lui Dumnezeu, care ne-a adus la existenţă prin creaţie".
Datorită pierderii harului a fost nevoie de apariţia Sfintei Scripturi: "Ar fi trebuit să nu avem nevoie de Sfintele Scripturi, ci să avem o viaţa atât de curată încât harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele noastre" (Sfântul Ioan Gură de Aur, "Omilii la Matei"). Sfânta Scriptura este inspirată de Duhul Sfânt, după cum ne mărturiseşte chiar Sfântul Apostol Pavel: "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună" (II Timotei 3, 16-17).
Biserica Ortodoxă recomandă drept-credincioşilor săi citirea Sfintei Scripturi deoarece ne ajută în dobândirea harului Duhului Sfânt. Însă aceasta nu înseamnă că fiecare credincios o poate interpreta după priceperea sa. Apostolul Pavel atrage atenţia că: "În ele sunt unele lucruri anevoie de înţeles, pe care cei neînvăţaţi şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru 3, 16). Există trei criterii prin care Sfânta Scriptură poate fi tâlcuită cu acelaşi duh în care a fost scrisă. În primul rând, Sfinţii Părinţi ai Bisericii afirmă că Sfânta Scriptură se regăseşte profund în tradiţia vie trăită în cadrul Bisericii. Sfânta Liturghie este locul propice în care Sfânta Scriptură este interpretată. În al doilea rând, dacă ne dorim o înţelegere corectă a Sfintei Scripturi, aceasta trebuie citită alături de o carte care o tâlcuieşte, inspirată de Duhul Sfânt, scrisă de Sfinţii Părinţi. În al treilea rând, Sfânta Scriptură trebuie citită cu credinţă, în acelaşi mod în care a apărut din credinţă fiind o dovadă a credinţei. De exemplu, viaţa sfinţilor este interpretarea cea mai plastică a Sfintei Scripturi. Minunile din Sfânta Scriptură au ecou în minunile sfinţilor. Cine citeşte vieţile sfinţilor şi îi urmează în credinţă învaţă să se folosească de Sfânta Scriptură în acelaşi duh în care a fost scrisă.
