Înţelepciune biblică: Şi sinuciderea este o crimă

"Să nu ucizi" (Ieşire 20, 13)

Sinuciderea este întotdeauna o decizie greşită, cu atât mai mult pentru un creştin care nu-şi poate justifica în nici un fel acest gest în faţa lui Dumnezeu, Cel Care ne-a lăsat viaţa ca pe un dar preţios şi care decide când ne va fi luată.

Biblia menţionează câteva cazuri de persoane care s-au sinucis: Saul care "şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea" (I Regi 31, 4) pentru a nu se lăsa ucis de filisteni, după ce fusese rănit de aceştia în luptă; purtătorul de arme al lui Saul "s-a aruncat şi el în sabia sa şi a murit împreună cu el" (I Regi 31, 5), Ahitofel "s-a spânzurat şi a murit, după ce şi-a făcut testamentul" (II Regi 17, 23), Zimri "a dat foc casei domneşti, în care era, şi a pierit" (III Regi 16, 18) iar Iuda "s-a spânzurat" (Matei 27, 5) după ce L-a vândut pe Hristos pe 30 de arginţi. Mai este şi cazul lui Samson care a prăbuşit casa peste el şi peste filisteni, zicând: "Mori, suflete al meu, cu filistenii" (Judecători 16, 30), dorind să se răzbune pentru cei doi ochi ai săi.

Scrie în Biblie: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 19, 19), adică omul trebuie să aibă grijă şi de el însuşi, deci uciderea de sine este un păcat, deoarece corpul nostru, lăsat de Dumnezeu să fie "templu al Duhului Sfânt" nu ne aparţine, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: "Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 20). Sinuciderea nu este o soluţie iar cei care recurg la ea se lipsesc pentru totdeauna de posibilitatea împăcării cu Dumnezeu şi cu oamenii. Din păcate, sinuciderile sunt tot mai frecvente iar cei care fac aşa ceva sunt oameni slabi şi laşi care nu au curajul să înfrunte realitatea şi viitorul; ajungând la disperare ei încalcă porunca "să nu ucizi", abandonându-şi credinţa, familia, viaţa de pe pământ, dar şi viaţa veşnică.

Ştim că "Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică" (I Ioan 5, 11) şi trebuie să luptăm aici cu ispitele şi gândurile negative, astfel ca, printr-o viaţă creştinească trăită după voia Domnului, să ne putem învrednici şi de viaţa din Împărăţia lui Dumnezeu, acolo unde va lumina slava Lui.