Înţelepciune biblică: Smerenia, suflet al rugăciunii

"Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri." (Iac. 4, 3)

Deşi Mântuitorul Hristos în cadrul predicii de pe munte spune: "Cere-ţi şi vi se va da… că oricine cere ia" (Mt. 7, 7-8), fără să amintească şi alte aspecte sau să facă şi alte precizări, aceasta nu înseamnă că a ne ruga este un lucru foarte simplu şi accesibil oricui. Mai mult, rugăciunea adevărată şi puternică este un dar pe care Dumnezeu îl face doar celor care stăruie şi "se ostenesc cu rugăciunea". De asemenea, dacă cererile rugăciunilor noastre au fost împlinite, întotdeauna trebuie să avem conştiinţa că nu s-au făcut acestea datorită puterii noastre în rugăciune, datorită eforturilor noastre susţinute sau datorită vreunor calităţi ale noastre, ci Sfântul Apostol Pavel învaţă: "Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci însuşi Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite" (Rm. 8, 26).

Cuvintele acestea au constituit dintotdeauna fundamentul "smeritei cugetări" care a călăuzit rugăciunea tuturor Părinţilor Bisericii creştine şi de aceea ei mereu socoteau că nimic nu li se datorează, indiferent de starea lor înaintată de nevoinţă şi sfinţenie. Aceştia, în unanimitate, arată smerenia omului rugător ca fiind cheia rugăciunii bineplăcute lui Dumnezeu şi totodată cea care câştigă de partea sa ajutorul mult dorit al lui Dumnezeu: "De vede Dumnezeu că mintea i s-a supus cu toată puterea şi nu are alt ajutor decât numai pe El, o întăreşte" (Sfântul Isaia Pustnicul).

Astfel, fiecare cerere a creştinului trebuie să urmeze modelul divin oferit de Domnul Hristos în grădina Ghetsimani: "însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti" (Mt. 26, 39). Iar cel care, atunci când se roagă, nu se predă cu totul întreg lui Dumnezeu şi nu se aşază la picioarele Sale, ci recurge la ajutorul lui Dumnezeu doar ca la ceva auxiliar, menit să "completeze" ceea ce stă, în mare parte, în puterea sa, nu se foloseşte de rugăciunea sa, fiindcă Cel Care lucrează este Dumnezeu, iar noi doar cei ce "contribuim" cu infinit mai puţin decât El la această lucrare.