Înţelepciune biblică: Străinul sinelui

"De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă şi de cele străine iartă pe robul Tău." (Psalm 18, 3)

Cu mult înainte de Freud, psalmistul recunoaşte existenţa unui eu necunoscut şi a lucrurilor "străine" care se află totuşi în fiinţa lui. Lucrurile ascunse ale inimii, necunoscute sau nerecunoscute de om, pot ieşi la suprafaţă, se pot manifesta ca fapte "străine" de voinţa omului, de manifestarea lui obişnuită, de atitudinea lui normală. Acestea pot apărea cel mai adesea ca "păcat" cel puţin faţă de propria conştiinţă, atunci când aceasta este una scrupuloasă, sau ele chiar pot fi fapte reprobabile cu un mare impact social.

Recunoaşterea unui teren neexplorat al sufletului uman trebuie să fie cel puţin conştientizat de fiecare persoană. Însă o eventuală cucerire a unui astfel de teritoriu nu este doar dificilă, dar uneori chiar problematică.

O răscolire a sufletului pentru aflarea unor cauze ascunse, metodă uzitată şi în psihanaliză sau hipnoză, poate explica anumite acţiuni, poate lumina asupra cauzelor unor anumite patimi adânc înrădăcinate într-o anumită persoană. Acest lucru nu este însă întotdeauna util, persoana respectivă ajungând să se îndreptăţească pentru starea sa, să-şi justifice faptele sau gândurile reprobabile. Astfel, o simplă recunoaştere strict intelectuală a cauzelor impulsurilor inconştiente poate produce doar o justificare a unui comportament anormal, fără înlăturarea lui. De aceea, deşi sunt importante uneori cunoaşterea cauzelor primare şi conştientizarea lor, omul trebuie să pună accent pe depăşirea lor sau chiar pe ignorarea lor.

Se spune oarecum peiorativ că "ignoranţa este o binecuvântare!", însă la fel de adevărat este că nu putem trăi fără ea. Somnul reprezintă aproximativ o treime din viaţa omului, şi deşi el este o ignorare pentru viaţa din jur, nu se poate fără el. În acelaşi sens, trebuie ignorate unele stări sau imbolduri pe care persoana umană le poate simţi uneori. Ele trebuie conştientizate pentru evitarea unor acţiuni nedorite, dar fără a împiedica desfăşurarea unei vieţi normale. Gânduri "necurate" sau impulsuri "străine" pot apărea pe parcursul întregii vieţi, în ciuda unor eforturi duhovniceşti susţinute. Aceasta însă nu trebuie să împiedice facerea binelui şi de aceea uneori cea mai bună atitudine faţă de ele este simpla lor ignorare, cu lăsarea în voia Domnului. El este singurul care poate curăţi cu adevărat omul de acestea, El este cel care dă iertarea pentru cele "străine".